Faima Călăraşiului

Please enter banners and links.

După 3 mandate de Primar ales, ale lui nea’ Nicu, e vorba, of course, am ajuns şi noi, în sfârşit, să ne mândrim cu ceva! Aşa cum Iaşiul este amplasat pe 7 coline, Blajul este Mica Romă, Bucureştiul – Micul Paris, Craiova – Cetatea Banilor iar municipiul Târgu Jiu este oraşul lui Brâncuşi, aşa şi Călăraşiul are şi el faima lui. În multe şi diverse domenii şi fără absolut nici o legătură unele cu altele. Doar cu strânse, dependente şi irefutabile conexiuni cu administraţia publică locală, locul de unde se „dă ora exactă” în dezvoltarea durabilă a unei localităţi. Dar, să le luăm pe rând…
Astfel, potrivit unui studiu de piaţă al companiei de consultanţă A.T. Kearney, realizat recent, privitor la 7 oraşe din România, în municipiul Călăraşi există cele mai mici salarii din ţară. Acest lucru se răsfrânge negativ, în principal asupra cetăţenilor (15% din populaţia judeţului Călăraşi trăieşte în sărăcie !) dar şi asupra producătorilor agricoli, cărora le-au scăzut dramatic vânzările faţă de anii anteriori. Din acest motiv, alimentele de bază (ce ocupă o pondere de 35% în coşul zilnic de consum) costă acum cu 6% mai mult în Călăraşi, faţă de Bucureşti, aceeaşi situaţie întâlnindu-se din nefericire şi în judeţul Sălaj, la Zalău.
De asemenea, la o populaţie de 72.838 de locuitori (înregistraţi la 1 iulie 2008), municipiul nostru dunărean numără nu mai puţin de 69 de restaurante (!) şi 178 de baruri (potrivit datelor contabile evidenţiate la Direcţia Generală a Finanţelor Publice), semn că şpriţul la bodegă a devenit, deja, tradiţie locală. Pe vremuri, oraşului nostru i se mai spunea „oraşul celor 100 de cârciumi ” şi „Călăraşi, Călăraşi – mai bine bei ceva, decât să pleci din oraş!”, întrucât avea câte un birt la aproape fiecare colţ de stradă. Acum, în anul de graţie 2012, faima locală e reprezentată de şi mai multe localuri de alimentaţie publică – aproape 250 !…
Dacă în urmă cu aproximativ 12 ani, municipalitatea călărăşeană amplasa prin tot cartierul băncuţe tricolore, la preţul fabulos (pe – atunci) de 5 milioane lei vechi bucata, ei bine acum, mai precis încă din 2009, Primăria lui nea’ Nicu a achiziţionat sute de bănci (mobilier stradal, nu vă gândiţi la altceva!), la un preţ de 3 ori mai mare decât în oricare altă localitate din ţară. Aşadar, oraşul nostru a fost pe prima pagină a ziarelor centrale, deoarece o băncuţă (şi aia fără coviltirul galben, de rigoare, pentru că e foarte scump şi acesta !) a costat 10 milioane lei vechi, în timp ce (spre exemplu) la Reşiţa, acelaşi obiect a fost cumpărat cu doar 3 milioane lei vechi, în preţ fiind inclusă şi manopera. Iar dacă ne gândim (şi comparăm) că autorităţile din localitatea prahoveană, Vălenii de Munte, au plătit 600.000 de euro pe o toaletă publică (!) sau că edilii din Braşov au achiziţionat un coş de gunoi stradal, confecţionat din beton, cu capac de tablă, cu nu mai puţin de 400 de euro (în paranteză, trebuie spus că în 2010, la Braşov, au fost cumpărate 150 de astfel de coşuri, iar în 2011, alte 285! Punct.), ne dăm lesne seama că ne putem aştepta la noi şi noi astfel de achiziţii-minune (?!), cu preţuri la fel de şocante. Mai ales că … s-a terminat campania electorală (la fel ca şi mandatul lui nea’Nicu!) şi e nevoie mare de bani.
Revenind strict la „oraşul mamei mele natale” (celebra vorbă a unui edil drag unora!), nu trebuie să uităm că trăim, muncim, ne odihnim şi ne înmulţim în localitatea cu cele mai multe statui, amplasate în ultimii ani. Şi, cu asta, evident că ne mândrim, nevoie mare! Fie că sunt din bronz, fier forjat sau simplă piatră de râu, fie că au soclul placat cu marmură albă sau gresie crem, fie că reprezintă chipuri de conducători care au avut (sau nu!) treabă cu municipiul nostru ori doar au savurat o bragă în Portul de cereale de la Borcea, fie că au fost montate cu sau fără avize legale (amplasarea unei construcţii fără autorizaţie este considerată contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei, iar în cazul în care lucrările nu sunt sistate, fapta constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani!), fie că sunt îngrijite, curăţate şi spălate cu detergent scump (vezi Statuia Soldatului din Primul Război Mondial, din spatele Primăriei, zona Select, pentru care au fost alocaţi în trecut 75 milioane lei vechi !!) sau sunt lăsate să fie găinăţate în voie de diverşi guguştiuci, ei bine, fie toate acestea, absolut toţi şoferii călărăşeni sunt nemulţumiţi din cale-afară. În loc să aprecieze operele „sclupturale” şi monumentale, ei spun că în loc de statui (“Prea multe pentru un oraş atât de mic !”), edilii ar fi trebuit să investească mai mult în refacerea drumurilor publice, ajunse în 2012, aproape impracticabile („Statuile apar ca ciupercile după ploaie, la fel şi gropile din carosabil!”). Oricum, cu toate, ne fălim!…
Dar mândria municipalităţii călărăşene nu se opreşte doar la aceste câteva cunoscute exemple (exemplificări). Cel mai tânăr combinat siderurgic al ţării a fost tăiat şi vândut la fier vechi ! Din 20.000 de maşini, înmatriculate în Bulgaria, care circulă pe drumurile din România, câteva mii sunt conduse de şoferi călărăşeni ! La cel mai reprezentativ “monument” al Călăraşiului, supranumit “La Crucile lui Dragu”, se arde gazul de pomană, din bani publici, în valoare de 100 de lei noi lunar! Liderul Partidei Romilor din judeţul Călăraşi, domnul Radu Maier (ce nume nefiresc pentru un rrom!) a pus recent punctul pe „i”: „Hai să facem treabă pentru că tatăl nostru este tatăl ţiganilor şi se numeşte Nicolae Dragu.”! Iar edilul-şef local, aflat, cum spuneam la început, la al treilea mandat, după ce pe 9 iunie 2010 a luat un cap în gură de la una dintre persoanele evacuate dintr-un bloc al Primăriei (s-a ales atunci cu buza spartă, ochelarii stricaţi, başca 2 dinţi care s-au clătinat serios!), iar la 1 iulie, acelaşi an, a alungat din oraş Caravana Renaşterea – care făcea analize gratuit femeilor, pentru prevenirea cancerului mamar, este cel care a lansat în eter (prin intermediul tuturor posturilor RTV) celebrele cuvinte: „ Nemernicilor! Voi nu reprezentaţi Călăraşiul! O haită de derbedei şi de golani! Javrelor, eu v-am scos din mizerie! La revedere, javrelor! Huooo!”. Şi, edilul respectiv, a mai vrut o dată!…