Recenzie „Delirul inimii”

Please enter banners and links.

Autor: Iuliana Șandru

Am ales, într-adevăr, să mă las purtată de această poveste fantastică și de întrebările folosite în mod strategic de autoarea Iuliana Șandru. Personajele m-au ghidat prin „Delirul inimii”, un roman fantastic cu accente mistice, oferindu-mi momente de reflexie, de interpretare și de imaginație.

Din punctul meu de vedere, cartea nu are valoare dacă nu are copertă. O copertă de carte este mai mult decât o simplă protecție pentru pagini. Coperta este primul contact al cititorului cu cartea, iar cartea Iulianei Șandru stârnește curiozitatea, determinând potențialii cititori să se lase purtați de imaginație.

De ce stârnește curiozitate?

În primul rând, designul grafic: culoarea albastră –„Albastru nu este culoare: e și el un fel de liniște…”, spune Nicolae Steinhardt; Și la Iuliana Șandru, această culoare este calmă și liniștitoare, asociată cu speranța, încrederea și posibilitatea.

În centru este oglindit chipul unei fete (probabil eroina romanului) sub forma ei mundană, fapt ce invită la introspecție. Lumina din frunte simbolizează o manifestare a prezenței divine, atingerea unui nivel înalt de înțelegere și iluminare spirituală, o trezire a conștiinței de sine.

Deasupra chipului este floarea albastră, un simbol al frumuseții efemere, al viselor și al fanteziei (visul Ezrei), dar al conexiunii cu lumea invizibilă, stârnind dorința de a înțelege sensul vieții și căutarea adevărului. Cu alte cuvinte, reprezintă dorința de a se conecta cu natura divină și de a explora lumea interioară. Floarea devine simbol al sufletelor oglindă, al speranței și al reînnoirii (reîntâlnirea dintre Lucas și Esther).

În al doilea rând, titlul reflectă atât suferințele interioare ale personajelor, cât și potențialul lor în transformare și regenerare; este un proces continuu de descoperire și reafirmare a sinelui de a ne accepta exact așa cum suntem.

„Delirul inimii” este o carte ce ne îndeamnă să explorăm adâncurile iubirii și să descoperim conexiunile mistice care ne ghidează pașii în viață; să acceptăm lumina interioară, care deschide calea către autenticitate.

Pe parcursul călătoriei interioare și exterioare, personajele (Ezra Hall – expertă în psihologie și ghid spiritual, Esther – balerină la Teatrul de Comedie din Reus și Lucas Cape – militar) descoperă sensurile ascunse ale vieții și învață cum iubirea binecuvântată de divinitate poate schimba destine.

Ceea ce mi-a atras atenția a fost faptul că iubirii îi este atribuit un număr: 23, număr ce semnifică prezența divinului, atribuit perechii Lucas-Esther, este legat de energiile divine ale schimbării și al reînnoirii.

Concluzii: „Dragostea e singura punte dintre invizibil și vizibil cunoscută de toți. E singurul limbaj eficient pentru a traduce lecțiile pe care Universul le dă în fiecare zi oamenilor.” (Paulo Coelho, „Alchimistul”)

Roxana Miu – Bibliotecar BJAO

There is no ads to display, Please add some