„Primăvara florilor” la Galeria „Irecson” din Bucureşti

Please enter banners and links.

Manifestarea reuneşte nouă plasticieni care reprezintă stiluri artistice diferite situate în zona figurativului şi a figurativului interpretat, vizând preocuparea pentru formă, dar şi o apetenţă pentru direcţia expresionismului abstract. Temele expoziţiei sunt florile şi portretul de femeie, cei nouă expozanţi fiind împreună pe simezele Galeriei „Irecson” datorită curatorului, pictorul Cîrstina de la Studina. Constantin Crăcea de la Alexandria, Iuliana Mara de la Constanţa şi Marcela Smeianu de la Slobozia, Silviu Ioan Soare de la Călăraşi şi bucureştenii Cîrstina de la Studina, Paul Mecet, Mihaela Boeru, Rodica Aurelia Olteanu prezintă publicului compoziţii ce pun în evidenţă experienţa şi viziunea artistică într-o friză evocând, prin simbolurile folosite, reaşezarea vegetaţiei în gloria ei germinativă. Constantin Crăcea lucrează în mai multe stiluri, maniera ciucurentistă fiind cea preferată, dar şi studiul de factură academică, făcând parte din prefetinţele sale stilistice. Uneori brunurile concurează cu o paletă în care culorile vii atrag privirea, formele participă la organizarea structurală a ansamblului dezvăluind aspectele cele mai discrete ale universului imediat. De multe ori volumul înseamnă un contur sintetic, accentuând o pată de culoare, alteori realismul analitic, concurând cu fonduri vibrate, în scopul descoperirii unor modalităţi de expresivizare plăcute artistului, care evocă o diversă gamă florală, trandafiri, romaniţe, muşeţel, maci, liliac, crini, floarea-soarelui, chiparoşi, albăstrele concurând într-un adevărat spectacol. La Iuliana Mara contează sentimentul şi forţa lui de a se impune în compoziţiile de tentă expresionist-abstractă. Pornind de la structuri naturale, artista face treceri formale şi cromatice deosebit de rafinate, propria sensibilitate dematerializând substanţa tonală, de multe ori făcând din ea o peliculă abia perceptibilă, aproape volatilă. Formele se pierd în lumina care străpunge sensibilităţile vizuale ale ochiului, interacţiunea elementelor lumii vegetale fiind aşezată pe piedestalul unor mişcări osmotice ale materiei. Lui Paul Mecet îi place să scoată în evidenţă puterea culorii de a expresiviza imaginea într-un discurs plastic coerent evocând genuri precum peisajul, natura statică, portretul, exprimând prin acestea o stare de spirit relaxantă, poetică, învăluitoare… Artistul descoperă agitaţia lumii pe care o reaşează în cadrele spiritului său făcând din ea o forţă energetică pozitivă. Ca nişte agregate compacte par uneori imaginile create de Marcela Smeaianu, o sensibilă în faţa structurile naturale, pe care le coordonează în pictura sa după principii compoziţionale în care citim o comuniune între formă, materie şi conţinut. O tensiune maximă se descifrează câteodată în ritmul vegetaţiei, alteori relaxarea şi solaritatea iau locul tuturor anxietăţilor în interpretările stilizate, conduse în pragul abstractizării. Se remarcă dinamica imaginilor, conferită de ritmul liniilor şi al suprafeţelor cromatice, un mister al evoluţiei, o mişcare surdinizată a materiei vegetale. Abordările florale unice, irepetabile ale lui Cîrstina de la Studina dau măsura sensibilităţii sale în raport cu universul vegetal. Formele terestre seamănă cu structura aştrilor, fiind conturate în compoziţiile unor tablouri de mici dimensiuni, de nobleţea unor obiecte preţioase. Metamorfozele grădinilor japoneze sau osmoza cromatică a florilor imaginate de artist în câmpuri asemănătoare bolţilor înstelate denotă un vocabular plastic care îl defineşte în pendularea gestului său artistic între decorativismul şi mişcarea rezultate din câmpurile compoziţionale deschise. Picturalitatea, cu logica sa internă, dar şi cu liberatatea de a crea forme pornite din stratul lăuntric al artistului, îl transformă pe Cîrstina de la Studina într-un creator al mişcării materiei. Asocieri şi conexiuni formale, ştiinţa compoziţiei şi capacitatea de schematizare a ideilor se reflectă în lucrările sculptoriţei Mihaela Boeru, cea care îşi pune în joc şi capacitatea de sinteză, dar şi pe cea de percepţie realizând impresii desenate de moment asupra chipului uman, dar şi asupra propriei identităţi, reflectate în câteva autoportrete rafinate, stilizate cu profesionalism folosind doar câteva linii ce conferă un caracter eliptic lucrărilor. Contrastele între cald şi rece din lucrările bidimensionale sunt studiate în tematica peisajului, a nudului, a portretului şi a florilor realizate gestual cu siguranţă de execuţie. Rodica Aurelia Olteanu comentează cu mijloacele picturii, într-un discurs relaxant, portrete în tonuri de albastru şi flori stilizate, colorate cu sensibilitate, unele cu un caracter mai accentuat de picturalitate, altele într-o notă mai realistă. Pentru ceramistul Silviu Ioan Soare pictura a fost cartea sa de vizită timp de peste două decenii. Echilibrul şi armonia, sinteza şi rafinamentul cromatic sunt evidente în schimbările discrete de luminozitate, în tonalităţile închise care exprimă aceeaşi benefică stare de spirit, lizibilă în transformarea continuă a elementelor. Obţinute din contrastul complementarelor şi din tente rupte, care dau distincţie culorilor analizate, formele se disting inclusiv din petele plate şi liniile drepte, ce concurează cu trăsăturile dezinvolte de penel descriind trasee curbe şi forme elegante ce pun în evidenţă spaţii dinamice şi statice, făcând să vibreze discursul compoziţional.

Ana Amelia Dincă,critic de artă

There is no ads to display, Please add some