UNII ŞI ALŢII

Please enter banners and links.

Unii, mai răutăcioşi din fire, ar putea spune că ar fi fost mai corect să scriu aceste rânduri acum vreo lună în urmă, atunci când faptele efectiv s-au întâmplat, mai ales că Sfântul Nicolae (cruce roşie în calendar!) a „căzut” într-o binecuvântată zi de joi.
Alţii, mai împăciuitori şi mai iertători, ar putea susţine că demersul meu nu şi-ar mai avea astăzi rostul, sărbătoritul (de pe 6 decembrie 2012) Drag u(nora), fiind deja istorie pentru administraţia publică locală călărăşeană. Iar din calitatea domniei-sale de proaspăt pensionar, cu „pensie nesimţită” (vorba lui Băsescu!), cu certitudine că nu mai poate să influenţeze, în niciun fel, mersul politichiei la (în) Călăraşi. Mai ales că, dacă rămâne consecvent U.N.P.R.-ului, adică partidului care l-a făcut consilier judeţean, ceea ce, între noi fie vorba, este puţin probabil (lui N.Dragu i-a plăcut mereu ca el să dicteze şi alţii să scrie!), va fi şi viitor proaspăt P.S.D.-ist (!). Asta după ce, de-a lungul prodigioasei dumisale cariere politice, a plătit, cu vârf şi îndesat, cotizaţia, pe la mai toate partidele româneşti, începând cu defunctul PCR, trecând pe la Sindicate şi PUNR şi terminând glorios cu PNŢCD şi PNL.
Câţiva dintre cititorii acestui ziar m-au îndemnat, sincer cred eu, să-l las efectiv „naibii, în pace!” pe Frăţior şi să scriu mai mult despre actualul edil-şef şi al său „Komandant” de la Judeţ (care, se observă, că-i face el politica de personal din Primărie!) ori, măcar, despre eterna şi fascinanta, nemuritoarea senatoare şi (recent descoperita) plagiatoare multiplă (!?), fosta ministră a învăţământului românesc, doamna Ecaterina Andronescu. Cea pe care unii „presari” o apelează cu diminutivul „Abramburica”.
De asemenea, foarte mulţi amici m-au încurajat să abordez, în noul an, şi subiecte fierbinţu ale momentului, gen Crin George Laurenţiu „Antonov” (?) versus Sorin Oprescu, Oana Niculescu Mizil Ştefănescu Thome Vanghelie versus PSD Călăraşi, ori 300 de parlamentari, votaţi la Referendum, versus 588 trimişi (aleşi) acum în Parlament.
Tuturor le reamintesc faptul că, având 4 ani experienţă de viceprimar (cu Dragu, la primul său mandat de primar!) şi 4 ani pe cea de Primar al municipiului, ales uninominal, fără să mai pun la socoteală şi anii în care am votat în Consiliul Local sau în cel Judeţean, scriu despre ceea ce mă pricep, poate nu cel mai bine, dar, în orice caz, destul de bine şi, oricum, mai bine decât mulţi alţii. Cu atât mai mult cu cât subiectul „hârciogului-şef” îmi este unul nu doar foarte drag (uman, familial, profesional, chiar şi bahic!) ci mai ales unul extrem de bine cunoscut (la fel ca pe propriile mele buzunare!).
Aşadar, să începem şi să spunem că, la începutul lunii decembrie, anul trecut, într-o seară de joi – aşa cum am mai spus, sărbătoare creştină mare! – am încercat să mă „cinstesc” împreună cu vreo câţiva amici şi am ales, pentru acest prilej, o cârciumioară de „Lux”. Am fost deci la „Imperial”, cu atât mai mult cu cât locaţia, căreia i se mai spune şi „la pufoaica ruptă-n cot”, nu era bifată ca fiind una călcată de curând. Când am ajuns însă în faţa Motelului-Restaurant, surpriză! Fostul primar călărăşean, Nicolae Dragu, îşi aniversa Onomastica şi, în consecinţă, închiriase întregul spaţiu. De altfel şi parcarea, altădată goală, acum era plină-ochi, „full” cum se mai zice în limbajul celor care n-au citit în viaţa lor decât (cele) 54 de cărţi, semn că invitaţii erau destui („Lume multă…”) şi se simţeau grozav („…oameni puţini!”).
Am recunoscut imediat limuzinele de lux ale câtorva „băieţi deştepţi”, mari şefi şi la începutul secolului XXI, directori şi acum, precum şi câteva maşini de serviciu de pe la deconcentrate, unele chiar cu şoferii în ele, aşteptând. Unele ale unor oficialităţi locale, altele ale unor prezidenţi, vreo câteva chiar de la PSD, puţine de la PPDD, mai multe de la Prefab şi PNL, unele chiar cu sigla instituţiei inscripţionată pe ele. Semn indubitabil că, vorba poetului, „iubirea de moşie – e un zid – care nu se înspăimântă de-a ta faimă – Baiazid!”. Adică e transpartinică.
Lângă o Skoda nou-nouţă, parcată chiar în buza cârciumii (îmi pare rău că nu i-am reţinut numărul!), era „la pândă(?)” prietenul meu, ţigănuşul Deniz (atenţie, vă rog, nicio legătură de rudenie cu fostul senator călărăşean, Kara-Deniz!). Cică-l lăsase acolo „nen-su Nicu” să aibă grijă de maşină, una cadou, de Moş Nicolae, de la miliardarul C.C. Aşa premiu, parcă aş dori şi eu…
Din restaurant răzbăteau cu claritate, până afară, acordurile celebrului refren „Noi suntem români” iar din camerele de sus se simţeau mişcări specifice unui motel aflat la intrarea în oraş. Pe la mese, ospătarii mişunau ca nişte şoricei (deh, bacşişul lui nea Nicu a fost întotdeauna gras!), foştii consilieri locali ciocneau din plin pahare de Premiat cu cei câţiva vechi prelaţi şi „pretini” (iertaţi de Domnul că păcătuiseră în Post!), unii parlamentari îşi căinau norocul şi-i blestemau pe Băse, Ponta şi Căcărău, câţiva ziarişti-fursecari-fideli fostului nr.1 îl îngânau pe sărbătorit iar fotograful oficial, adus tocmai de la Modelu, îşi făcea cu brio datoria pentru care fusese chemat.
Ah, era să-l uit pe prietenul Sorin, care, învoit în această zi sfântă de la program, a schimbat iute sursa aprovizionării de la Agneza la Penny şi, proaspăt ferchezuit, făcea oficiile de gazdă. Probabil că, special pentru acest din urmă personaj, nu au putut să refuze invitaţia Dragu(lui) şi o serie întreagă de funcţionari publici din cadrul Primăriei şi Consiliului Judeţean, altfel nelipsiţi de la astfel de chermeze. Başca tagma aşa-zişilor constructori (2 roabe, 3 lopeţi, sute de borduri şi miliarde de lei vechi, pe contracte 2005-2012) ori mari oameni de afaceri („oameni puternici”, nu-i aşa?; unii au primit subvenţii impresionante şi au făcut servicii de dezinsecţie şi deratizare în valoare de mulţi „rogodei” publici, în timp ce alţii au vândut autorităţii publice locale pe zeci, poate sute de miliarde ROL, diverse produse, începând cu pâine şi becuri şi terminând cu var cloros, mături sau cozonaci!), care îşi împărtăşeau cu sârg, în faţa mizilicului, din experienţa căpuşării banului public. Peste tot şi peste toţi, adică peste toate, trona umbra şi profilul de vultur (?) al fostului edil-şef, Drag u(nora) dintre cei prezenţi. Pentru că, să fim serioşi, nu toţi l-au iubit pe nea Nicu! Unii doar l-au ştiut de frică, alţii i-au ciugulit din palmă, câţiva doar l-au folosit şi pe urmă l-au uitat, foarte puţini l-au persiflat şi i-au arătat adevărata valoare. Acum însă, la Imperial-Lux, toţi i-au urat de ziua numelui, un sincer (?) „La mulţi ani!”.
Unii, sunt sigur de asta, s-au înghesuit să-i dea şi cadouri (era unul bâlbâit, de pe la Balastiera Prefab, care-i adusese fostului primar un adevărat „ca-ca-dou”!), alţii să-i toarne în pahar (era să zic şi cine!), câţiva s-au oferit să-i achite ei, singuri, consumaţia (deh, doar tocmai ce le intraseră în contul „Group”-ului cei peste 2 miliarde ROL obţinuţi la ultima rectificare bugetară!), puţini au şi făcut acest lucru (să trăieşti, A.), majoritatea a lăudat prestaţia edilitar-urbanistică (financiară, y compris!) a fostului edil-şef şi a înfierat, în acelaşi timp, cu mânie proletară, primele 6 luni de mandat ale celor 3 D (Drăgulin – Dulce – Dumbravă). Asta chiar dacă actualul Executiv local nu i-a „condiţionat”, în niciun fel, la plata arieratelor, pe niciunul dintre ei, aşa cum a făcut, în 2004 şi 2005, „fratili nostru”, cu toţi cei care îşi revendicau drepturile.
Iar dacă la toate aceste „minunăţii” (?) mai adăugăm şi ceea ce ne-a povestit Deniz, cu lux de amănunte, a doua zi, cum că au vorbit mesenii, până târziu în noaptea Sfântului Nicolae, cu apropouri directe la alegerile din 9 decembrie 2012, la PSD, PNL, PC şi PPDD, la R.G. Filipescu (cu d-na Carmen iar la Bucureşti, ca mare mahăr!) şi la D.Şt. Drăgulin (cu amintiri picante de la nuntă!), la V.V. Ponta (plagiatorul?) şi G.C.L. Antonescu (somnorosul!), la D.I. Tărăcilă şi M.D. Ţuţuianu, ori la alţii şi alţii, ne apucă efectiv groaza. Bine că n-a mai apărut, ca altădată, şi camera video a Realităţii TV, că era meniul complet. Şi nici Express-ul nu are spaţiu tipografic nesfârşit, ca să (vă) povestim (chiar) tot.
Au fost însă şi unii absenţi (nemotivaţi?), din păcate pentru nea' Nicu. Unuia i se spunea Fragil, atunci când a fugit, la Revoluţie (de frică?), pe meleaguri argeşene, ducând cu el şi o ditamai tipografie, aproape nou-nouţă. Celuilalt, colegii din presa scrisă locală i se adresează cu Dom' Profesor, în semn de respect pentru longevitatea arătată (însă nedesecretizată!) în fruntea kulturii călărăşene. Ambii-amândoi (cum ar zice liderul rromilor, alt absent de la ciolhan!), vaşnici lăudători ai „întregitorului de istorie” care a fost Nicolae Dragu.
Personal, pe mine m-a surprins neplăcut doar absenţa unui alt „corifeu” din gaşca Cabinetului nr. 1, mai precis a unuia care zice lumea rea, la vremea respectivă, că vămuia tot! Nu l-am văzut deloc, chiar dacă m-am holbat minute-n şir printre draperiile trase, pe Eftimie Petre, zis „Şorici”. Doream să-i urez şi lui, asemenea sărbătoritului zilei de Sf. Nicolae 2012, un sincer „Bafto Delor!”.

Prof. ŢUŢUIANU MIREL-DANIEL
 


There is no ads to display, Please add some