Un ba(n)c prost! – Legat de Călăraşi
Please enter banners and links.
Viitorul nu sună bine deloc. Recenta sesiune a bacalaureatului ne arată că în judeţul Călăraşi, dintre cei 2702 absolvenţi înscrişi, doar 801 au promovat examenul (cu 4% mai puţin decât în 2011), în timp ce 195 de elevi nici măcar nu au fost interesaţi să se prezinte. Dezinteresul faţă de învăţătură este, însă, un fenomen naţional.
Rezultatul nesatisfăcător cu care s-a încheiat ciclul de 12 ani de muncă a cadrelor didactice şi a elevilor călărăşeni era lesne de anticipat, încă de anul trecut. Cele 14 unităţi de învăţământ secundar din Călăraşi au produs un singur absolvent demn de nota maximă – Viorica Claudia Balaşa, de la Liceul teoretic "Mihail Eminescu". Reuşita este lăudabilă, fiindcă în ţară nu s-au înregistrat decât 67 de bacalaureaţi cu media 10. Tendinţa de scădere arată, însă, că peste vreo 10 ani promovabilitatea la bacalaureat ar putea fi 0%!
Este vital pentru noi, ca naţiune, să înţelegem cât mai rapid ce ni se întâmplă, pentru a întreprinde măsurile de redresare ce ne sunt la îndemână.
Recolta slabă a sistemului educaţional din România îşi are rădăcinile în solul infertil al economiei. Cunoştinţele acumulate în şcoală sunt de minim folos în meseriile de muncitor constructor, bonă, „căpşunar” sau fotomodel. Rolul manualelor şcolare în pregătirea pentru viaţă a tinerilor este luat de tabloidele ce promovează succesul noilor favoriţi ai destinului: angajaţi „afară”, manelişti, animatoare, fotbalişti, clienţi de partid sau rubedenii de meserie. Inexistenţa unui manual de gen „Cum să devii ceea ce ai crezut că nu vei fi niciodată”, determină o largă categorie de tineri să-şi extragă lecţiile de viaţă din presa de can-can ori din experienţa cunoştinţelor care „au făcut” (cumva) bani în străinătate. Pentru ei, diploma de bacalaureat nu are nici o relevanţă.
La Grupul Şcolar din Dragalina, niciunul dintre cei 352 de absolvenţi nu a promovat examenul de bacalaureat. Putem învăţa eschimoşii să cânte la violoncel, dar pentru ei este importantă priceperea la pescuit. Asta ar trebui să-i ajutăm să înveţe şi la acest gen de cunoştinţe ar trebui să se refere şi examinarea. În locul diplomei de bacalaureat am putea să le eliberăm certificate de abilităţi, valabile în Europa.
Profesorii sunt o altă parte a problemei. Retribuiţi destul de slab, unii demobilizează. Alţii încearcă să-şi completeze veniturile prin „meditarea” propriilor elevi. Pe cei interesaţi de performanţă, societatea însăşi îi decredibilizează. Tinerii nu recunosc unui om sărac autoritatea de mentor. Le putem reproşa că se orientează spre „exemplele de succes” ale zilei?
O a treia parte a problemei este lipsa unui orizont de aşteptare din partea statului român. Dacă vrem autostrăzi, trebuie să cerem şcolii specialişti în construcţii. Dacă avem în vedere valorificarea potenţialului agricol, este nevoie de agronomi, chimişti alimentari şi specialişti în comerţ exterior. Trebuie să pregătim tinerii pentru anume profesii şi să le şi oferim locuri de muncă în domeniile respective. Evoluţia în funcţie de obiective conjucturale nu convinge tinerii de utilitatea cunoştinţelor din programa şcolară. Examenul de „bac” devine pentru ei, aşa cum se poate constata din răspunsurile „la mişto” ale unora, un banc. Prost.
There is no ads to display, Please add some