Omul nostru – Glasul roţilor de… Express

Please enter banners and links.

Candidează! Ba nu mai candidează! S-a răzgândit însă şi ar mai vrea o singură dată! Nu-l lasă alţii (clica?) să nu mai candideze. Chiar dacă el are „sacii plini, în căruţa roşie”. Mai ales că-i susţinut acum şi de vreo 3-4 partide şi asociaţii de bloc. Deh, foştii comunişti între ei… Iar contracandidaţi, în luptă, nu prea are. Cu excepţia unuia, care vrea cu tot dinadinsul să-i ia locul. Să schimbe şi el bordurile, să pună şi Partidul său coviltire galbene, la băncuţe maro, să îşi facă şi familia lui, monument cu vultur la cimitir şi să intre şi el în Cartea de aleşi uninominali ai oraşului, aşa cum au făcut şi alţii, mai puţin merituoşi, înaintea sa.
Revenind la „omul nostru” trebuie să consemnăm „pe bune” că sunt destule (încă) personaje care îl apreciază. Mai ales că Domnia-Sa nu spune NU, niciodată. Adică nu refuză pe nimeni, chiar dacă nici nu rezolvă pe nimeni. Pardon, doar dacă are vreun interes oneros! De asemenea, niciodată nu este el de vină dacă merge ceva prost. Ştie mai bine ca oricine, în oraşul ăsta, să arunce responsabilitatea eşecului pe umerii altcuiva. Chiar dacă el a fost direct răspunzător. Adică ce? El întotdeauna a fost apropiat de semeni, a vrut să facă numai şi numai bine, însă alţii l-au carotat. Nu l-au lăsat să aibă rezultate. Nu l-au ajutat suficient de tare (material vorbind) să „facă bine”. Mai ales că apucase să promită la toată lumea – case, servicii, funcţii, răzbunări, demascări, excursii şi, nu în ultimul rând, bani publici pe lucrări edilitare (obligatoriu în euro!).
De când s-a îmbrăcat (şi) în haina militară, cu grade de ofiţer superior pe umerii puternici, omul nostru e de nerecunoscut. Emite judecăţi de valoare asupra oricăror subiecte, indiferent că vorbim de politică, agricultură, biserică, fotbal ori femei. Le ştie pe (din) toate, ca un adevărat „Om Mare”! Cât despre administraţie, are o singură vorbă: „Afară cu hârciogii!”. Dar cât de candid o spune. De-aia nu te poţi supăra pe Dânsul. Are replică la toate şi te înmoaie cu expresia: „Ce fratili-meu, te-ai supărat?”. Nu, bătrâne, bineînţeles că nu, doar n-om fi masochişti. Lasă, că-ţi explic eu, altădată… Iar în ceea ce priveşte morala socială sau chiar religioasă, este inutil să explicăm, atâta timp cât exemplele occidentale, gen Berlusconi, Clinton ori DSK, sunt cele mai „apetisante” pentru oamenii care se crizează în leaderii unei entităţi şi ai unei comunităţi locale. Asta ca să nu aducem în discuţie limbajul. Bulevardier, tâmp, simplu şi la obiect. Cu ţinta precisă – discreditarea adversarului. Calomniază, calomniază, că tot rămâne ceva. Fostul finanţator al fotbaliştilor de la A.F.C. Dunărea 2005 Călăraşi, Gh. Vlase, poate explica mai în amănunt cum e să fii făcut „hoţ şi golan” pe nedrept şi să fii evacuat cu poliţiştii comunitari din tribuna oficială a stadionului pe care ai învăţat să dai cu piciorul în minge. „Daţi-l afară! Nu are ce să caute aici un nesimţit…un hoţ…un vagabond! Huooo!” au constituit doar câteva din cimiliturile universal-valabile folosite. Cât despre alţi concetăţeni, să zicem acum, aleator, chiar şi de nea' Sandu, cităm tot din stenograme şi articole de ziar: „Parteneriat cu cine? Cu un infractor? Cu cel care a înşelat atâta lume şi nu are niciun ban?!”…
Dar, ăsta-i omul! Caută evenimentele cu o grabă nejustificată decât de dorinţa nespusă de a mai prinde încă un mandat. Al câtâlea?! Şi, mai ales, pentru ce? Poate pentru DNA! Sau poate pentru Parchet! Cert este că Afacerea Borduri – Şorici – Italia încă nu s-a stins, iar Afacerea Ajutoarelor pentru Sinistraţi, a început să miroasă. Plus că, la câte lucrări publice au fost licitate, la un anume preţ, de au ajuns să coste alt preţ (mai mare, evident!), deoarece ulterior semnării actelor s-au încheiat acte adiţionale de achiziţii de servicii suplimentare, fără existenţa unui minim referat de necesitate (pentru astfel de servicii suplimentare), doar Curtea de Conturi mai poate da un răspuns clar. Iar Poliţia (evident, nu cea locală!) trebuie să facă musai lumină în D.P. 8/2008, instrumentat de Parchetul Teritorial Militar Bucureşti, în D.P. 147/2008, instrumentat de DIICOT Bucureşti, în D.P. 1902/2007 pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în D.P. 56/2007 pentru abuz în serviciu contra intereselor publice şi în D.P. 74/2006 privind încredinţarea de lucrări fără respectarea prevederilor privind achiziţiile publice. Pentru că, neîncasarea veniturilor proprii din asocieri cu diverse firme private (care, în unele cazuri, nici măcar nu au efectuat raportări concrete asupra profiturilor obţinute şi care urmau, bineînţeles, să fie împărţite cu municipalitatea) şi decontarea unor cantităţi de lucrări supradimensionate la diverse alte obiective publice (măgării uşoare, gen: zugrăveli cu vinarom, finisaje cu glet de ipsos, vopsitorie, ulei, pereţi şi tâmplărie etc.), ei bine, toate acestea intră în „categoria uşoară”, a diverselor plăţi nelegale pentru lucrări supradimensionate şi a foloaselor nerealizate la nivelul dobânzilor de refinanţare. Iar toate, dar absolut toate greşelile, exact ca-n viaţă (care bate, de multe ori, filmul!), se plătesc. Adică se decontează, Pe minus.
Cât despre succese sau „succesuri”, omul nostru iese lejer în faţă cu cele 13 pagini, cu imagini ale apariţiilor editoriale, toate de bine, decupate din presa locală, şi cu cele 11 pagini ale aceleiaşi cărţi, conţinând aprecieri ale unor personalităţi locale, în frunte cu P.S. Vicenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, de cartea omagială a „unui om şi a faptelor sale” fiind evident vorba. Cât despre alte distincţii primite, amintim aici una pentru credinţă şi loialitate (!?) acordată, în 2007, de ex-regele Mihai, alta primită de la Biserică, în 2006, şi ultima, acordată de Preşedintele Băsescu, anul trecut, în semn de recunoaştere a eforturilor depuse în funcţie. Sunt şi eu curios însă să aflu cine i-a semnat Diploma de Cetăţean de Onoare al municipiului Călăraşi, acordată parcă, tot anul trecut?
În ceea ce priveşte numele şi prenumele omului nostru, dacă n-aţi ghicit încă personajul, poate mai multe detalii, data viitoare. Sau, mai bine, după alegeri… Bineînţeles, orice asemănări cu personaje din viaţa reală actuală este pur întâmplătoare (că aşa se zice!).