O SCRISOARE EPILOG

Please enter banners and links.

La rugămintea unui bun prieten, fost cândva şi el un mare şefuleţ pe la Curtea de Conturi şi pe la Finanţe, şi având în vedere că Primăria municipiului Călăraşi şi-a schimbat recent adresa (în sfârşit! mai ales că proiectul noului sediu este de pe vremea lui Ţuţuianu – Păvăloiu – Tărăcilă – PSD, adică din 2002, 2003!), închei astăzi modestele mele comentarii, scrise şi publicate sub egida ,,glasului roţilor de … express”. Este de fapt, aşa cum cred că lesne v-aţi dat seama, stimaţi cititori călărăşeni (şi nu numai!) ultima scrisoare deschisă, adresată public, celui care a condus destinele acestui oraş nu mai puţin de 12 ani, d-lui Nicolae Dragu. Închei aşadar ,,un serial Drag u(nora)” în care am analizat, cu subiect şi predicat, toate ,,realizărili” (?) pe care ,,fratili-nostru” le-a raportat, începând cu prima zi a primului său mandat de edil-şef şi terminând cu prima sa zi de … pensie. Probabil că (şi mă gândesc la treaba asta într-un mod din ce în ce mai responsabil!) toate aceste materiale de presă, scrise de subsemnatul, în ziarul lui Decebal Mihalache (căruia îi mulţumesc pentru … necenzură !), vor vedea, în cele din urmă, lumina tiparului editurii într-un nou volum-carte, ca o contrapondere sau contrareacţie la omagialul ,,Un om şi faptele sale.” Singurul lucru care mă ţine, momentan, pe loc, fiind, evident, titlul! Mai ales că, vorba lui Konrad Adenauer : ,,Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont”, iar tânăra generaţie, cu siguranţă că ar (vrea) trebui să ştie că cei care naufragiază au obiceiul să arunce în valurile oceanului, o sticlă cu un mesaj (poate l-o găsi şi l-o citi cineva!). Personal nu sunt interesat ca numele meu să dăinuie, însă nutresc speranţa ca mesajul să fie descifrat, cu folos, de acum înainte, iar erori ale democraţiei, de genul triplului ales uninominal în Cabinetul nr. 1 al Călăraşiului, să nu se mai repete…
În ceea ce mă priveşte, recunosc faptul că nu am scris, cu duşmănie, despre nea’ Nicu, ori cu patima celui ce doreşte, cu orice preţ, să se răzbune. Mi-am exprimat opiniile, cred eu, în mod decent şi natural, şi am lăsat cititorul de săptămânal local călărăşean, să-şi construiască propria viziune despre viaţa şi activitatea fostului primar, Drag u(nora), pornind bineînţeles de la percepţiile noastre multiple asupra a ceea ce se întâmplă în realitate. S-ar putea să fi avut şi păreri ori comentarii care altora să le fi părut excentrice sau răuvoitoare (niciodată însă false, neadevărate ori demagogice!), dar, ştiu asta cu siguranţă, că au fost (şi mai sunt încă) şi oameni de-ai locului, cărora rândurile scrise de mine le-au dat (şi le dau în continuare) de gândit. Pentru că eu, unul, cred cu tărie că ,,dacă libertatea chiar înseamnă ceva, ea este dreptul de a spune oamenilor ceea ce nu vor să audă” (George Orwell). Este şi motivul pentru care nu am părăsit ,,subiectul” Drag u(nora), vreme de aproape 1 an, săptămână de săptămână, articol după articol, încercând să deschid călărăşenilor noştri orizontul de aşteptare, să le arăt adevărata faţă a fostului nostru edil-şef, să demitizez un pseudo-idol şi să developez un film foto, altfel mişcat. Vorba lui Julien Green: ,,Secretul este să scrii orice, să ai curaj să scrii orice; şi asta pentru că, atunci când scrii orice, ies la iveală numai lucruri esenţiale!” Acesta fiind, de fapt, şi esenţa mesajului articolelor mele.
Recunosc, cu onestitate, şi că am scris această serie de reflecţii şi comentarii, în primul rând, din dorinţa extrem de puternică de a mă descărca de sentimentul răspunderii politice şi administrative ( frustrarea partinică, pentru lipsa proiectelor cu finanţare europeană, în perioada post-aderare la UE, persistă încă, la fel ca şi în privinţa neimplicării fostei conduceri a Primăriei în continuarea modernizării şi urbanizării cartierelor călărăşene) şi, bineînţeles, din mare, mare dragoste pentru limba română şi plaiurile natale. Din acest motiv, dedicaţia către cititorii mei fideli, este (va fi) simplă şi generoasă: Pentru toţi călărăşenii autentici şi pentru toţi cei ce iubesc, la maxim, Borcea şi limba strămoşească! Împotriva puterii abuzive, discreţionare şi iresponsabile, (şi) contra cinismului, a voluntarismului sfertodoct şi a nepăsării oneroase!
Rămânând strict în cadrul intelectual al comentariului de astăzi, trebuie să ne amintim şi că, în octombrie 2010, în timpul unei reuniuni de campanie electorală organizată la Philadelphia-SUA, în vederea unor alegeri legislative, un bărbat, al cărui nume nu a fost niciodată dezvăluit (însă a fost descris de Serviciile Secrete americane drept un susţinător ,,foarte exuberant” al preşedintelui!), a aruncat cu o carte în direcţia lui Barack Husein Obama (?!), motivând pueril că vroia ca Preşedintele să-i citească opera al cărei autor era! Ciudată, nu-i aşa, manieră de a te face cunoscut publicului cititor. Sper ca, după publicarea întregului ,,serial Drag u(nora)”, să nu fiu pus şi eu în situaţia de a azvârli cu cartea după ,,Nea’ Nicu, fratili-nostru”! Ca s-o citească, of course, s-o conspecteze, y compris, ori doar s-o sublinieze cu carioca verde-fosforescent. Vorba lui André Malraux: ,,Prietenul adevărat este acela care te sfătuieşte de bine, nu acela care îţi laudă nebuniile!”…
Închei această ultimă epistolă adresată unei personalităţi (?) care mi-a dominat scrierile jurnalistice ale ultimului an – l-am numit aici pe fostul primar, Nicolae Dragu, şi activitatea sa de 12 ani de la Primăria Călăraşi – încercând să găsesc simple răspunsuri, utile şi practice, la întrebările care,cred eu, că l-au chinuit dureros pe fostul edil-şef o lungă perioadă de timp după ieşirea la pensie. Astfel, sunt convins că fostul ,,hârciog” – şef încă se mai miră cum actualul executiv 3D (Drăgulin, Dulce, Dumbravă), deşi a mărit anul acesta taxele şi impozitele locale cu aproape 12 procente, nu are parte de critici acide din partea populaţiei, a mass-media şi a politicienilor locali (dar cine să le sară la beregată când ,,puiu”(l) portocaliu e prins ,,cu mâţa-n sac”, e arestat şi condamnat pentru fapte grave de corupţie!), după cum sunt mai mult ca sigur că fostul triplu ales uninominal, Drag u(nora), se oftică pentru … masa lemnoasă (!) distribuită în teritoriu, în această iarnă târzie, lemn rezultat din acţiunea curajoasă de emondaj pomicol a noilor aleşi locali. Mamă-mamă, ce-ai mai fi făcut matale, nea’ Nicule, cu atâta amar de ramuri, vreascuri şi trunchiuri de copac, tăiate de pe domeniul public călărăşean! Pe câţi conaţionali tuciurii nu i-ai mai fi mulţumit? Câţi balaoacheşi de cartier nu te-ar fi aşteptat, în jurul orelor 5,30 dimineaţa, cu noaptea în cap, pe scările Primăriei, să-ţi pupe dreapta, să-ţi mulţumească profund şi să-ţi promită că te vor vota la următoarele alegeri (deh, n-a fost să fie !). Vorba lui Henry Coandă: ,,Mulţi indivizi din societatea modernă sunt ca barcagiii: trag la vâsle, dar stau cu spatele la viitor!”.
Un singur lucru nu reuşesc însă să înţeleg, nici în ruptul capului, bre, nea’ Nicule: cum făceai matale, adică pe timpul când lucrai (?) în Cabinetul nr. 1, de reuşeai să dai atâţia bani la parohiile din oraş? Cum de îi mulţumeai dumneata, numai printr-o simplă semnătură (ca un guguloi !)pe toţi nemulţumiţii soartei (începând de la ,,amărâţii cei mai săraci”, trecând pe la ,,constructorii pârâţi”, ăia de ,,2 roabe, trei lopeţi”, şi terminând cu ,,hârciogii” cei mai agonisitori!) ori pe toţi intelectualii (?) care se gudurau pe la geamurile Primăriei, în speranţa că le vei deschide uşa şi le vei arunca (în scârbă?!) câteva firimituri. Ori cum reuşeai să promiţi ,,la toată lumea” şi să nu te ţii de cuvânt ,,niciodată”, ori cum ai ,,scăpat” de tot, de toţi şi de toate, ,,viu şi nevătămat” !? Cum, bre, nea’ Nicule?
P.S. Am încercat să nu arăt că aş avea oarece dileme, nici mai vechi dar nici mai noi, după cum am încercat să fixez, prin scrisul meu, câteva certitudini, plus faptul că tot ceea ce am scris – comentat – apreciat, a fost însoţit de dorinţa de a fi mai bine ancoraţi în evenimentele economice, politice şi administrative, ce au produs efecte directe în viaţa noastră în ultimii ani. Am scris despre dl. Nicolae Dragu, despre Primărie, despre Călăraşi şi despre viaţă, cu mare onestitate şi fără să dau sfaturi nimănui, ci doar, poate, nişte idei. Am scris despre şi pentru cel care m-a citit, m-a analizat şi, uneori, m-a şi criticat. Scriu pentru că există, în continuare, idei care mor în noi de nemărturisire, pentru a nu fi pierdute. Voi combate şi în viitor, pentru că sunt născut, crescut, educat şi realizat pe plaiurile călărăşene şi ,,mă doare burta” de oraşul nostru. Ce va ieşi, nu ştiu! Poate încă o carte pentru suporterii politici călărăşeni, şi nu doar pentru adversari! Timpul este cel mai tare acid, iar pentru noi, muritorii, care nu dispunem de el, el reprezintă singura măsură de aur a valorii. Probabil şi din această cauză, amintirile sunt mai importante decât senzaţiile, miturile-s mai valoroase ca ştirile, iar munţii şi mările, sunt infinit mai importante decât staţiunile turistice. Timpului, cum zicea un mare învăţat şi filosof antic, numai lucrurile adevărate îi rezistă. Pentru că ,,viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte!” (Kirkegaard). Ai priceput ceva, domnule dragă? S-a sfârşit, definitiv, EPOCA DRAGU!

Prof. Ţuţuianu Mirel Daniel

There is no ads to display, Please add some

About The Author