DRAGĂ DOMNULE FILIPESCU,

Please enter banners and links.

Mi-ar fi plăcut să îți scriu aceste rânduri dintr-un loc unde vremea nu vremuiește. De undeva (de) unde politica este normală (și morală, y compris) iar afacerile mari, adevărate, nu se fac (numai) cu statul. De acolo (de) unde partidele nu se urăsc unele pe altele, populația nu e manipulată cu televizorul iar oamenii nu se detestă pentru că nu sunt „de aceeași parte a baricadei”. Cum, însă, natura umană e ca un lemn strâmb (cum zicea cineva, mult mai deștept decât noi, amândoi, la un loc!), e loc și pentru puțin politicianism, și pentru puțină corupție (ca peste tot) dar în limitele pe care cu toții le simțim ca fiind acceptabile.

Mi-ar fi convenit de minune să-ți spun și că, aici, din locul în care-ți scriu, Președintele și Guvernul vor coabita fericiți, că V.V. Ponta și G.C.L. C-tin. Antonescu își vor petrece Paștele, împreună, pe Valea Prahovei, la invitația expresă a lui Traian Băsescu, care le va pune la dispoziție întreaga vilă de protocol de la Predeal (tot Tr. Băsescu, împreună cu Elena Udrea, le va plăti, celor 2 oameni politici rivali, și întregul sejur de pe Litoral, din 1-2-3-4 Mai!). Iar Crin, împreună cu soața, Adinuța, va lua lecții private de dans de societate pentru ca, în calitatea sa de viitor locatar al Cotroceniului, să nu fie surclasat de Băse și doamna Maria, viitorul fost cuplu prezidențial.

Ți-aș fi scris, dragă domnule Filipescu, cu mult mai multă plăcere dacă profesorilor și medicilor li s-ar fi mărit salariile conform importanței sociale a muncii lor. Dacă doctorii plecați în străinătate s-ar fi întors mai fericiți acasă sau dacă leul nostru românesc (măcar) ar fi câștigat bătălia cu inflația ori cu monedele euro și dolar. Dacă autostrada Transilvania ar fi fost terminată sau dacă ar fi început zeci, poate sute, de alte ample proiecte de investiții publice și private. Dacă investitorii străini s-ar fi înghesuit la intrarea în România și dacă, în ultimii 2 ani trecuți de la căderea PD-L-ului de la guvernare, s-ar fi creat sutele, poate miile de locuri noi de muncă. Toate promise cu multă emfază.

Aș fi fost deosebit de fericit dacă domnul J.M. Barroso ar fi decis, de îndată și după o matură chibzuință, că țara noastră merită cu prisosință să fie primită în Spațiul Schengen și că onor’ Comisia Europeană trebuie să impună sancțiuni la adresa Olandei (dacă această țară va persista în ideea neprincipială de a se opune intrării noastre în acest spațiu) și, musai, a Franței, țară care va fi obligată să-i reprimească pe toți cetățenii de etnie rromă expulzați, acordându-le despăgubiri consistente pentru deranj. De asemenea, dacă doamna V. Reding, ar fi fost deosebit de încântată de modul de soluționare pașnică a cerințelor din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare și ar fi venit personal la București să bea un Jameson cu Monica Macovei și să omagieze munca plină de riscuri a judecătorilor de la Curtea noastră Constituțională (bravi și curajoși magistrați, ce nu s-au lăsat intimidați de presiunile efectuate asupra lor de cuplul Mickey Mouse-Căcărău).

Mi-ar fi plăcut să-ți spun și că gradul de absorbție al fondurilor europene a crescut aproape de sută la sută, că ultimul Raport al Comisiei Europene a declarat România drept țară lipsită de corupție, că numărul turiștilor străini, veniți să se bucure de ospitalitatea românească, în Bucovina, Delta Dunării, Sighișoara sau Poiana Brașov, a crescut semnificativ și exponențial și că… va ploua, mereu, la timp (pentru că ar fi inadmisibil amestecul secetei în treburile politice ale Parlamentului, fapt petrecut cu încălcarea flagrantă a imparțialității de la care ne-am fi așteptat în cazul unui fenomen meteo!), salvând agricultura românească, averile arendașilor ciocoi, PIB-ul național și producția la hectar. Ne-am fi putut mândri, împreună, dragă domnule Filipescu, și cu faptul că România a intrat de 2 ori în Cartea Recordurilor. O dată că este prima și singura țară din lume care a avut Președintele suspendat de 2 ori, în 2 mandate consecutive, și a doua oară, că este singura țară din lume care, la o populație de 19 milioane locuitori, are 18 milioane de electori. Ceea ce dovedește, fără putință de tăgadă, că democrația autohtonă a ajuns atât de departe, încât și copiii, minori ori de țâță, își pot exprima voința la urne…

Toți, dar absolut toți, am fi putut beneficia de starea de normalitate (pe care ne-o furăm singuri de atâta amar de vreme!) și de cuceririle recente ale științei și tehnicii mondiale (pe care nu le valorificăm așa cum trebuie!). Chiar și miliardarii noștri, chiar și politrucii noștri, chiar și ticăloșii noștri, ăștia care au mai rămas liberi, după asaltul DNA. Toți s-ar fi simțit mult mai confortabil într-o țară obișnuită, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Personal, nu pot înțelege, dragă domnule Filipescu, de ce nu putem trăi/conviețui împreună și de ce nu ne putem plictisi, prosperi și relaxați, tot împreună. De ce trebuie să trăim mereu vremuri interesante, de care proverbul spune că „să te ferească Dumnezeu!”, și de ce, în politica națională, ca și în viața publică, lipsa de rațiune a atins cote absurde. De ce vorbim acum, inclusiv pe diversele canale de propagare în masă, de noțiuni toxice, gen violență latentă ori lipsă de toleranță publică, ambele formule îngrijorătoare și perfide, ca să nu le numesc retrograde. Până la urmă, lipsa de rațiune în societatea românească, violența verbală și bătutul câmpilor, pe orice temă, nu pot fi explicate doar prin ceea ce a făcut sau n-a făcut Traian Băsescu (deși morbul conflictului îi stă în fire!), ci și prin isteria de la televiziuni. Dacă astăzi, oamenii nu s-ar fi uitat atât la TV, cantitatea de otravă publică ar fi fost mai mică, iar cetățenii n-ar fi crezut atât de radical că singura mare problemă a țării e să scape de Băsescu. Cu siguranță însă că toate aceste dureroase răni se vor cicatriza greu și nu vor depinde de ce vor face neapărat fie Ponta, fie Antonescu sau Băsescu. Problemele socio-economice vor rămâne, ba se vor accentua, iar motivele de nemulțumire se vor înmulți (a crescut prețul la gaze, s-a introdus acciza suplimentară la carburanți, Oltchim-ul a ratat privatizarea, Dinamo nu se califică mai departe în Cupa României, în Guvernul României nu mai există nici plagiatori, nici negatori ai Holocaustului și nici foști colaboratori ai poliției politice comuniste etc. etc.). Și, totuși, dragă domnule Filipescu, principalul subiect pe agendă pare să fie în continuare meciul politic: cine va câștiga europarlamentarele? Cine va candida din partea PSD la prezidențialele din toamnă: Ponta? Oprescu? Isărescu? Maior? Dar Crin? Va mai rămâne liderul liberalilor dacă nu obține 20%? Împinsă în prim-plan de nenumăratele sondaje și de mass-media finanțofagă, problema viitoarelor alegeri, europarlamentare și prezidențiale, „ia fața” temelor cu adevărat importante, iar „electoratul românesc” nici măcar nu-și dă seama că, de fapt, nu e guvernat. Vorba lui Robert Turcescu: „Ponta, guvernăm, și noi, ceva?!”. Agenda publicului e făcută, în continuare, de politicieni și de mass-media (totul, bineînțeles, complet irațional!). Iar dacă în privința guvernării ori a coabitării se va mai putea, în viitor, drege cumva busuiocul, absurditatea care domină și macină societatea românească va fi foarte greu de învins.Cu consecințele de rigoare.

Și, în tot acest răstimp, dragă domnule Filipescu, ne captează serios atenția rictusul lui Crin Antonescu, șeful tău liberal (desigur, atunci când nu moțăie, toropit de oboseală și somn!), și disprețul tot mai prezent în (din) trăirile sale. Pesemne, ușurința cu care a ajuns în înaltele funcții de Președinte interimar al României (și-a făcut, repede și degeaba, cărți de vizită pe care le-a distribuit apropiaților!) ori de Președinte al Senatului (după ce a lipsit la circa 98,5 % din ședințele acestui for!), l-au făcut pe fostul profesor de istorie (repetent de 2 ori în facultate!) să-și piardă aproape complet simțul rațiunii. La 54 de ani, CV-ul domniei sale este, profesionalmente, nul, singura idee politică majoră a agendei sale fiind debarcarea lui Băsescu. „Politica bunului-simț”, parcă așa era scris pe afișele electorale ale fostului președinte interimar de țară, și „o altfel de politică”, pe bannerele ridicate între stâlpii Enel de iubitorii de săgeți galbene. Atât de „altfel” încât „bunul-simț” a dispărut cu desăvârșire, lăsând locul imensei nerușinări cu care ne tratează azi fostul președinte uzurpator (în vara anului trecut, în patru zile, pornind din coada plutonului parlamentar, a cucerit pe repede-înainte, 2 redute – președinția Senatului și pe cea a țării – fără a se supune vreunui vot popular!) prin impunerea pe lista europarlamentarilor liberali a actualei sale partenere de viață, la d-na Adina Vălean m-am referit acum.

Cât desore celelalte „impuneri” pe lista PNL, să fim puțin serioși, Ducule, dragă, despre ce competențe europene vorbim aici? PNL-ul tău deschide lista cu Norica Nicolai (oltenițenii știu de ce!), și o continuă cu Ramona (soția primarului Mănescu, de la sectorul 6 din București) și cu Claudia Benchescu (colega de așternut a lui Mihai Voicu, secretarul general PNL), semn că nepotismul, favoritismul și carierismul încă n-au dispărut din partidele așa-zis istorice. Europarlamentare în funcție, Nicolai și Vălean se află în a doua jumătate a clasamentului privind activitatea europarlamentarilor români (Norica se află pe locul 19 iar Adinuța ocupă locul 21) iar recent, Norica Nicolai a șocat opinia publică afirmând că România are muniție doar pentru 8 ore de război! Dacă la această stupidă declarație asociem refuzul lui Traian Băsescu de a semna numirea doamnei euroalese în P.E. ca ministru al justiției în România (pe motiv de mapă profesională!), ne punem lesne întrebarea: oare merită deranjul unui vot? Sau PNL-ul, ca partid al Brătienilor, după ce a fost purtat într-o aventură politică neclară de ambițiile personale ale lui Căcărău (Radu Banciu – B1TV – dixit!), va trebui să se reformeze?…

S-auzim, deci, dragă domnule Filipescu, numai de bine! Cu respectul cuvenit funcției alese uninominal, te salută, prof. Țuțuianu Mirel-Daniel, locuitor al Călărașiului și fost Primar PSD al municipiului de la cotul Borcei.

Prof. Țuțuianu Mirel-Daniel

There is no ads to display, Please add some