CURAT MURDAR, S.E.R.A.!
Please enter banners and links.
În clipele în care sunt doar eu cu mine, ca mulţi alţii, scriu. În urmă cu ceva timp, urmare a unei conversaţii cu o prietenă, am început să scriu o poveste în versuri pentru copii. După finalizare, aşa cum era şi firesc, am început să testez, să încerc să descopăr impactul asupra celor ce o vor citi. Pentru a-mi face o părere cât mai justă am rugat câteva cunoştinţe cu vârste cuprinse între 17 şi 50 de ani să o citească. Toţi, la un ison, au afirmat că este aproape foarte bună. Până aici, nimic deosebit.
Partea tristă, crudă, strigătoare la cer, după aceea a urmat. Am luat decizia ca această poveste scrisă sub forma unei piese de teatru să o pun în scenă cu ajutorul copiilor instituţionalizaţi de la S.E.R.A. Călăraşi.
Zis şi făcut. Planul era făcut de aşa natură încât atrăgeam sponsori din industria alimentară, textilă-confecţii, transport local, papetărie etc şi o parte dintre cei din lumea bună, cu bani, care-şi pot permite să ajute.
Cu textul piesei şi planul făcut, am început să bat la porţile instituţiei respective.S.E.R.A. m-a trimis la DGASPC Călăraşi.
Acolo am vorbit cu doamna director Doiniţa Nicolae şi cu domnul Şerban Robert Florian, şef Serviciu rezidenţial şi evaluare a copiilor cu handicap. Amândoi, după ce m-au ascultat, au fost de acord, au semnat cererea făcută de mine şi au trimis materialul la S.E.R.A. stabilindu-mi, totodată, ziua şi ora întâlnirii cu doamna Badea Ecaterina ,reprezentantă a instituţiei. Conversaţia cu dumneaei a decurs aproape ca într-o schiţă de-a lui Caragiale. Cum deschideam gura să-mi spun pe larg proiectul, doamna mă întrerupea, spunându-mi că trebuie să aduc tot felul de adeverinţe ( medicală, de la poliţie, recomandări etc). I-am comunicat că ştiu de primele două şi am încercat să expun mai departe planul, dar, ca şi în schiţa lui Caragiale, mă întrerupea gen –Taci, soro, că spun eu….Că trebuie adeverinţă de la serviciu, că trebuie o caracterizare, o recomandare si în final că trebuie să fac eu un proiect în toată regula, să-l depun la ei şi să aştept să fie analizat pentru a mi se da un răspuns. Mă scuzaţi, dar nu pot spune tot ceea ce mi-a cerut. Rezum prin a spune că mai avea puţin şi-mi cerea o adeverinţă cu data când bunica a dat prima oară cu băţul în baltă. A trebuit să ridic un pic tonul pentru a reuşi să o întrerup, pentru a-i explica lipsa oricărei pretenţii materiale, că fac totul Volintir, Bibicule!. Mai mult, în afara faptului că acei copii ar fi urcat pe scena teatrului din Călăraşi şi ar fi jucat piesa semnată de mine şi Harap-Alb & Co. de Dana Mîndru, ar fi beneficiat în întregime de toate fondurile rezultate din vânzarea biletelor şi a produselor de la bufetul organizat în pauza dintre cele două piese. Menţionez că tot dialogul purtat cu Badea Ecaterina a fost purtat fără ca sus- numita să fi citit textul mai ales că-i parvenise de 3 zile. M-am înapoiat la doamna director care m-a îndrumat spre serviciul juridic. Aici ŞOC ŞI GROAZĂ- în direct cu Dan Diaconescu…Mi s-a spus clar că dacă nu am patalama la mână cum că aş fi regizor, scenarist sau eventual artist de teatru nu voi avea acceptul să lucrez cu copii cu vârste între 7 si 17 ani. Citez: Pentru că nu s-a mai întâmplat vreodată aşa ceva, în Călăraşi, nu ştim cum să procedăm, deci NU SE FACE! Chipurile, aşa prevede legea: Monsieur se scrie, Monsieur se citeşte! Vorba unor ziarişti: În ce lume trăim?! E noaptea minţii! Sau poate eu sunt de vină şi din cauza vârstei (61 ani) nu mai am mintea limpede, nu mai sunt în stare să discern şi nu realizez că nu ar fi deloc benefic pentru acei copii acest spectacol. Dacă este aşa, vă rog să-mi spuneţi şi totodată să-mi recomandaţi un medic de specialitate (dacă mai avem aşa ceva) care să-mi dea un tratament pentru a-mi reveni şi a redeveni un om de încredere al acestei societăţi. Sau o soluţie viabilă în realizarea acestui proiect.
Cu stimă, un nebun care speră să ajute nişte copii orfani!!!
Săndulescu Florian
There is no ads to display, Please add some
About The Author
