Cine arde… „se arde”! – Legat de Călăraşi

Please enter banners and links.

Alături de creşterea animalelor, agricultura defineşte ocupaţional judeţul Călăraşi. Câmpiile cele mai fertile, Dunărea, Argeşul, Dâmboviţa şi nenumărate lacuri – toate se regăsesc în Călăraşi, ca într-un Paradis al cultivatorului agrar. Obişnuim să ne mândrim, pe bună dreptate, cu gustul minunat al roadelor câmpului. Din păcate, această legendă poate oricând să se spulbere. Când febra câştigului imediat le întunecă minţile, oamenii îşi trădează chiar şi prietenul căruia îi datorează însăşi pâinea de zi cu zi: pâmântul.
Se ştie deja că arderile „tradiţionale” ale miriştilor afectează pe termen lung fertilitatea solului. Focul ucide totul, până la 12-15 cm adâncime. Pentru a salva recolta viitoare, suntem nevoiţi să ajutăm sămânţa cu tot felul de chimicale şi mutaţii genetice nesănătoase. De ce? Fiindcă facem, chipurile, o „economie”. Focul costă mai puţin decât tocarea mecanică a resturilor vegetale. Sau cel puţin aşa se zice…
Realitatea este alta. Scutind o cheltuială, se cade obligatoriu în altele. Pământul ars trebuie să fie revigorat cu substanţe chimice. În cantităţi din ce în ce mai mari, de calităţi din ce în ce mai scumpe. Producţia obţinută în aceste condiţii impresionează, însă, doar cantitativ. Calitatea ei va fi apreciată ca slabă, iar preţul de vânzare va fi, implicit, unul jalnic. Mulţi cumpărători cu bani, din Europa de Vest, cer imperativ agricultorilor şi garanţia că bucatele provin din sol nechimizat de cel puţin cinci ani!
Aceste cheltuieli suplimentare par deja o nebunie, pentru cei care nu ştiu că agricultorul român nu se gândeşte atât la calitate şi productivitate, faţă de cât mizează pe subvenţia de la bugetul de stat şi pe evaziune. Visele de acest fel se spulberă, însă, atunci când Garda de Mediu şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă îl „premiază” cu amenzi pentru încălcarea legislaţiei ce interzice arderea miriştilor. Bomboana pe colivă o aşează A.P.I.A., care, din aceleaşi motive, îi retrage subvenţia în proporţie de 30 sau chiar 100%! Unde mai este acum profitul? La minus!
Logica recursului la tocătorul de resturi vegetale devine banală în aceste condiţii. Pentru unii, însă, orgoliul de a fi „şmecher” merită orice risc. Controalele întreprinse în teren de echipe mixte, la iniţiativa Instituţiei Prefectului, au identificat nu mai puţin de 15 arderi de mirişti în primele 20 de zile ale lunii septembrie. Societăţi comerciale din localităţile Alexandru Odobescu, Ileana, Perişoru, Grădiştea, Dor Mărunt, Mânăstirea, Vlad Ţepeş ori Lehliu Gară au fost găsite culpabile de incendierea unor arii mergând de la 2 până la 30 ha. Amenzile au fost pe măsură: de la 1.000-2.500 lei din partea I.S.U., până la 50.000 lei, de la Garda de Mediu. La aceste speze se va adăuga, cum spuneam, şi reţinerea proporţională din subvenţie, din partea A.P.I.A..
Merită? Evident, nu! Cine mai doreşte, totuşi, să-şi forţeze norocul, o poate face „democratic”. Campania „Cine arde, se arde” continuă. Până când vom învăţa să iubim şi să respectăm pâmântul ce ne suportă şi ne hrăneşte!