CARO MIO, PIPPO (de la FILIPO!)

Please enter banners and links.

Întâlnirea cu fostul meu elev, Georgică O., a fost o adevărată revelaţie. Nu atât prin faptul că fostul condeier „de succes” al anilor 2000, din presa locală călărăşeană, m-a salutat cu toată deferenţa posibilă şi (mai ales) imposibilă, nu cum o fac astăzi unii care se cred pe „cai mari şi albi” şi care întorc mecla atunci când te (mă) văd pe stradă (ca să nu-ţi răspundă la salut deşi sunt conştienţi că, odată, ai pus o vorbă bună (!) pentru ca ei să „treacă” la matematică, istorie, desen sau educaţie fizică (!); nu mai vorbim de … purtare), ci mai ales pentru acuitatea punctelor de vedere exprimate în scurta convorbire avută bilateral. Trebuie spus, încă de la început, că „Mandela” – aşa i se spunea mai tuciuriului meu interlocutor (de azi) – adică de ieri, alaltăieri, este cel care mi-a sugerat o nouă abordare, a l’italiano, cu diminutivul PIPPO, venind de la Filipo, Filipino, Filipescu (ultimul, pe româneşte!), pentru preopinentul scrisorilor noastre „de vacanţă, neexpediate…”.

            Discuţia a început abrupt, cu „USL a ajuns la Putere minţindu-i pe români: că vor crea locuri de muncă şi că vor transforma agricultura în prioritate naţională” (G.O. Dixit) şi a continuat cu afirmaţia că „V.V. Ponta este un laş şi un fricos, care nu este în stare să facă nicio privatizare”, că „nu este capabil să ia singur nici măcar o singură decizie pe care, apoi, să şi-o asume”, şi că „lovitura de stat, de anul trecut, a reuşit să ne aducă, în ceea ce priveşte statul de drept, înapoi cu 10-15-20 de ani”. I-am replicat elegant că, totuşi, Guvernul Ponta 2 a mai făcut câte ceva. Că a adoptat în fiecare săptămână Ordonanţe de Urgenţă şi proiecte de legi, că e greu – după 9 dec. 2012 – fără o Opoziţie puternică şi coerentă în acţiuni, că UDMR se decolorează nu numai politic, dar şi etnic, îndreptându-se cu paşi mari spre o organizaţie cenuşie (mai are puţin şi va deveni o firmă căpuşă a USL), că PPDD rămâne şi pe mai departe o fantasmagorie a scenei politice şi că, nu numai în Parlament, dar şi în întreaga mass-media, se face auzită (vizibilă) doar Puterea. Victor-Viorel Ponta este mai prezent, la RTV şi A3, decât era nea’ Nicu (nu Dragu, ci Împuşcatu’) pe sticla televiziunii naţionale, în ultimii ani ai domniei sale. Cam la fel cum monopolizezi dumneata, caro mio, Pippo (de la Filipo!), paginile de politică locală şi regională (că la presa naţională a avut grijă Silviu Mânăstire (Realitatea) să te „facă” puşcăriaş!) în ziarele ce apar la noi în judeţ (şi nu numai!). Bineînţeles, cu subiecte… de tot „râsul” – regionalizarea ţării, modificarea Constituţiei, reabilitarea Centrului Civic al mun. Călăraşi (!), parcări de reşedinţă (?), parcări supraetajate (cum ai văzut tu prin Franţa!), festivaluri internaţionale de f. puţin folclor (însă de f. mult parandărăt!), chiar hidrocentrale pe la Călăraşi (doamne, a înnebunit lupul!!) şi poduri peste Dunăre (aici ai alţi iubitori de fantasmagorii înaintea ta!), ori unirii cu Basarabia (am mai comentat subiectul!). Cert este că, atunci când îţi propui (cam o dată la 2 săptămâni), reuşeşti, caro mio, Pippo (de la Filipo!), să consumi tot aerul încins al televiziunii locale de ştiri ori al presei locale călărăşene, în general.

            Revenind însă la „oile noastre”, recte la discuţia purtată cu dl. George O., fost ziarist de primă pagină al Călăraşiului, acum un umil „trabajador” pe meleaguri hispanice (!), trebuie să recunosc faptul că datele puse la dispoziţie (în conversaţia avută) erau strict corecte. Adică, un procent de 25% din rândul tinerilor români (de acasă) este în şomaj, aproape 1000 de călărăşeni, dintre absolvenţii de clasa a XII-a, din acest an, şi-au depus actele la AJOFM, în căutarea unui loc de muncă, că avem un Guvern Ponta 2, numit de românii plecaţi la muncă, în Spania, drept Guvernul Stagnării, că în România nu se mai construieşte nimic, că toate şantierele sunt îngheţate (iar aici discutăm inclusiv de lucrări de infrastructură finanţate prin fonduri europene nerambursabile!) şi că USL continuă să guverneze prin minciună şi incompetenţă. Ca rezident în Spania, mi-a mai spus Georgică O., fostul meu elev din şcoala gimnazială, că imaginea externă a României se resimte în continuare grav (riscă să redevină ceea ce a fost pe timpul lui Ceauşescu – o pată de ruşine pe harta Europei!), iar credibilitatea Parlamentului (de 600 de aleşi!) şi a Guvernului (cu mulţi corupţi în rândurile sale!) este din ce în ce mai scăzută, asta în condiţiile în care se află toţi, dar absolut toţi, la cheremul postului tv patronat de un fost turnător al Securităţii ceauşiste. Şi, cu toate acestea, Ponta şi Antonescu nu au de ce să nu fie fericiţi atâta vreme cât guvernarea merge excepţional la televizor, afară e cald, iar sondajele arată că USL ar câştiga şi mâine alegerile. Chiar dacă privatizarea CFR Marfă pare că a eşuat iar la Poşta Română nu a venit niciun investitor, economia, ca de obicei, la nivel „macro”, arată excepţional (ceva creştere economică, şomaj redus, curs de schimb bun, inflaţie moderată etc.). Plus show-ul zilnic, cu „Gigi la puşcărie” ori cu „Bianca Drăguşanu se mărită”, şi românii sunt mulţumiţi. În acest timp, rectificarea bugetară (recent aprobată) ne-a lăsat cu groapa în drum, cele mai mari tăieri de fonduri înregistrându-se la Ministerele Muncii, Transporturilor, Agriculturii şi Fondurilor Europene. Şi, atunci, despre ce vorbim? La această primă rectificare s-a tăiat o treime din bugetul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) – acest fapt va conduce la blocarea mai multor proiecte (spre exemplu, anul trecut, au fost oprite lucrările la Centura Bucureştiului, tot din lipsa banilor, iar şoseaua arată, pe anumite bucăţi, ca după bombardament) şi nici pentru „marile proiecte” ale lui Şova – călărăşeanul (?) nostru (cum ar fi autostrăzile, linia de metrou Universitate – Drumul Taberei sau reabilitarea căii ferate Braşov – Curtici, care face parte din coridorul IV paneuropean) nu prea mai sunt bani. Iar dacă la toată această „mascaradă de bună guvernare” (!?) mai adăugăm că peste 10000 de angajaţi din companiile de stat urmează să fie disponibilizaţi până în 2018, ne dăm seama că speranţele puse în venirea USL la guvernare n-au fost altceva decât simple baloane de săpun.

            În contrast cu „Mandela”, Dom’ Preşedinte de Asociaţie de Proprietari a abordat alte subiecte: de la bordurile lui Dragu („expresia bătăii de joc la care am fost supuşi vreme de 3 mandate”), până la promisiunile neonorate ale lui Pippo, caro mio, aflat şi el la al treilea mandat de preş. al Consiliului Judeţean Călăraşi (începând cu reabilitarea lacului Jirlău şi terminând cu promisiunea de a face Walk of Fame, în miniatură, la Călăraşi – nici hidrobiciclete nu plutesc încă pe lac, nici Florin Piersic, ori altă vedetă, nu şi-a văzut Steaua printre dalele de pe platoul Consiliului Judeţean!). De asemenea, discuţia noastră a avut referiri inclusiv la minciunile, gogoriţele ori gogonatele tale, caro mio, Pippo (de la Filipo!), vezi hidrocentrala de 800 de milioane de euro (?!), care ar urma să fie construită la Călăraşi, la repunerea în funcţiune a Canalului Bucureşti – Dunăre (?!), canal super-navigabil care ar urma să scoată din sărăcie întreaga zonă adiacentă Olteniţei, ori la barajul, însoţit de pod, pe care ar vrea să-l aducă la noi în judeţ, cu investiţie majoră, actualul lider judeţean PNL Călăraşi. Sigur, nu singur, ci beneficiind din plin de avantajele funcţiilor lui Şova – „călărăşeanul nostru (?!)”, ori ale lui Dragnea – „prietenul nostru (?!).

            Cât despre şanţurile din Parcul Central, rămase neastupate de la Paşte, despre ţigănia de la Hora Mare (s-a mutat bâlciul mai devreme şi mult mai în centru!), despre neamplasarea (încă) a niciunui chioşc de ziare (format nou, corespunzător ultimei licitaţii ţinute acum aproape 1 an de zile!), despre vechiul cartier (ilegal) „Dumbrava” ori noul cartier (la fel de ilegal) „Jirlău”, ambele dezvoltate cu acceptul municipalităţii actuale, despre preţul maxi-taxi-urilor pe ruta Călăraşi – Bucureşti (15 lei noi), faţă de transportatorii locali (30-35 lei noi) ori, măcar, despre şanţul de la Piaţa Centrală, rămas neastupat din august 2012 (!!), nemulţumirea partenerului meu de discuţii a fost imensă.

            Spre deosebire de auto-suficienţa ta, caro mio, Pippo (de la Filipo!), de cele mai multe ori, nejustificată. Augurri!

                                                                                    Prof. Ţuţuianu Mirel-Daniel


There is no ads to display, Please add some