Boieria, la Călăraşi – Legat de Călăraşi

Please enter banners and links.

A fost odată un politician iubit… Viaţa nu l-a ferit de lupte, dar i-a dăruit succese aşa cum nu cred că a mai obţinut vreun om politic român. Numele său nu spune mare lucru: Dumitru Ghiţă Ioan. A devenit cunoscut în întreaga lume ca mediator al unor delicate crize internaţionale, dar şi ca luptător cu mare folos pentru poporul român. Istoria îl reţine sub numele de Tache (sau Take) Ionescu, supranumit ”Guriţă de Aur”.
În ziua de 4 mai a anului 1908, la scurt timp după ce formase Partidul Conservator Democrat, Tache Ionescu a fost invitat la Călăraşi. A venit însoţit de nemuritorul I.L. Caragiale, unul dintre marii săi susţinători. Conform aşteptărilor, ”nenea Iancu” a delectat auditoriul călărăşean cu un discurs în notă personală. Încălzirea” publicului fiind făcută, a venit rândul preşedintelui P.C.D. să se adreseze gazdelor. Biograful Anastasie Iordache, reţine că Tache Ionescu a vorbit despre neîncrederea sa în ”lupta de clasă”. Răscoala de la 1907 era încă în actualitate… Adept al negocierii, Tache Ionescu şi-a exprimat convingerea că: ”Armonia şi echilibrul între fiinţele vii înseamnă şi frecări între aceste forţe, până când se stabileşte, ori se restabileşte echilibrul… Mulţi politicieni care promit multe şi fac puţine trăiesc, însă, tocmai din această luptă între clase!”. Mesajul împotriva politicii ”divide et impera” a fost bine primit de călărăşeni, care au invitat oaspeţii la banchetul ”Oferit de Judeţul Ialomiţa D-lui Tache Ionescu, şeful Partidului Conservator Democrat”, la Grand Hotel du Boulevard.
Deşi Tache Ionescu nu se trăgea dintr-o familie aristocrată, deprinderile sale au rămas recunoscute ca fiind ale unui gurmand rafinat. Prin urmare, menu-ul a fost o adevărată provocare pentru gazde. Din cuprinsul acestuia spicuim: *Supă de pui, cu tapioca; *Somon de Loara, cu sos tartar; *Muşchi de vacă, cu ciuperci; *Ficaţi de gâscă, în aspic; *Claponi la frigare; *Sparanghel cu sos polonez etc.. Băuturile oferite mesenilor, în acea seară de mai, au fost: *Ţuică şi mastică; *Șampanie; *Vin de Drăgăşani şi St. Julien (vechi). Boierie!
Nu ne îndoim că seara petrecută la Călăraşi a fost una memorabilă pentru cei prezenţi alături de un om politic de anvergură mondială, pe care însuşi regele Carol I îl descria drept ”cel mai inteligent om din timpul domniei mele”. Generaţia actuală ar trebui să ştie şi de ce chiar Nicolae Iorga, un om zgârcit cu laudele, recunoştea că ”În înfăptuirea României Mari, se poate spune cu drept cuvânt: mare a fost partea sa!”…
După ce, cu marele său aport, România a ieşit câştigătoare din Primul Război Mondial, Tache Ionescu părea aibă parte de recunoaşterea meritelor. La 18 decembrie 1921 a devenit prim-ministru, dar jocurile politicii româneşti l-au debarcat din funcţie după numai o lună! Aflat în vacanţă, într-un restaurant napoletan, nu a putut refuza insistenţele unei vânzătoare şi a gustat două stridii. A doua zi a căzut la pat şi murit într-un sanatoriu din Roma, cu diagnosticul ciudat de ”febră tifoidă”. Nici unul dintre ceilalţi consumatori nu au acuzat probleme de sănătate…
Fapt grăitor pentru pierderea noastră, funeraliile acestui om care, fără avere de familie sau nume sonor, a reuşit să facă nu doar politică, ci istorie, au fost, spune Iorga, ”mai strălucite chiar decât ale Regelui Carol I”.