STRANIERI

Decebal Mihalache 11:52 am - 21 februarie, 2012 0

În anii de glorie ai fotbalului românesc se spunea că „scheletul” naţionalei e construit pe „stranieri”. Hagi era idol atât pe „23 August” cât şi (mai ales) pe „Santiago Bernabeu” ori „Nou Camp”, iar Adrian Ilie primea porecla „Cobra” pentru golurile decisive marcate în contul Valenciei. Dan Petrescu devenea idolul fanilor la Chelsea, Ionuţ Lupescu trăgea la sorţi terenul (în calitate de căpitan de echipă!) pentru nemţii de la Bayer Leverkusen iar Dorinel Munteanu făcea carieră pentru „ţapii” de la 1.FC Koln. Mai mult, în sezonul 1996-97, Gică Popescu ridica triumfător Cupa Cupelor deasupra capului, din postura de „leader” al Barcelonei, în timp ce despre Răducioiu, Mateuţ, Lupu, Klein, Ilie Dumitrescu, Selymes ori Belodedici, presa sportivă occidentală avea numai cuvinte de laudă. Dar, vremurile în care românii constituiau o ţintă atractivă pentru marile cluburi de fotbal din Europa au apus o dată cu retragerea Generaţiei de Aur…

Iar dacă, în anii '90-'95, naţionala de fotbal a României era alcătuită, aproape în întregime, din jucători legitimaţi la cluburi mari, din campionate puternice, acum, fotbaliştii care joacă în Occident, la formaţii importante, se pot număra pe degete. Liga I, zisă şi „a lui Mitică”, exportă din ce în ce mai puţin iar „marfa” e de o calitate îndoielnică. Cine e vedetă la noi ajunge, în cel mai bun caz, o rezervă la un club dintr-un campionat din vest. Iar cu „scheletul” de acum, naţionala lui Piţi e îngropată adânc în străfundurile clasamentului mondial. Diferenţa între naţionala solidă şi performantă a anilor '90 şi cea de astăzi este ca între un Gică Craioveanu, un Basarab Panduru sau un Ioan Timofte, care străluceau în Spania sau Portugalia, însă nu puteau emite pretenţii de titularizare în acea echipă naţională a României, şi culegătorii de portocale sau căpşuni de acum, altfel toţi oameni harnici, muncitori, însă tot „vedete” dezrădăcinate din solul natal, uzate pe plantaţiile periferice ale Europei.

Dar să vedem concret cu cine (mai) defilăm noi azi! Lobonţ (AS Roma) a fost văzut mai rar în poartă şi mai des în uniformă de legionar roman la porţile Colosseum-ului. Cristi Chivu (Inter Milano) s-a retras „dezamăgit” de la naţională însă aşteaptă mutarea (de poker, nu de şah!) a impresarului şi naşului său, Victor Becali, care joacă tare atât în „Cizmă” cât şi în „Insulă”. Cam la fel cum evoluează şi Mutu, golgheter cu echipele mici însă anonim cu cele mari. Săpunaru a ajuns un soi de şef de galerie pe la Porto (deh, caracterul!) în timp ce un alt fundaş de bază al naţionalei, Gabi Tamaş, a prins un abonament la tribuna a doua la WBA, în Anglia. Ceea ce, fie vorba între noi, nu-i tocmai de colea!

Tot în Premier League, Costel Pantilimon a fost testat de „cetăţenii” de la Manchester în Cupa Angliei şi în Cupa Ligii şi, din păcate pentru el, parcursul formaţiei lui Mancini în FA Cup s-a încheiat deja, chiar într-o partidă în care GK-ul român a fost titular, în City-United, scor 2-3. Atacantul Ciprian Marica se zbate, la Schalke 04, în umbra faimosului finlandez Pukki (?!) iar supărat-retrasul Mirel Rădoi a ales să facă mai puţin fotbal şi mai mulţi bani, fiind salvat la timp din campionatul românesc de amicul (lui Becali) Olăroiu, cel care, prin transferul fostului căpitan stelist în competitivul fotbal arab, a lăsat în urmă un clasic parfum de para-ndărăt…

Bogdan Stancu, zis „Motanul”, a fost transferat de la Steaua la Galatasaray, la cererea expresă a antrenorului (de atunci) Gheorghe Hagi, dar joacă acum pentru obscura Orduspor, Costin Lazăr a ajuns la PAOK Salonic (în acelaşi timp cu antrenorul român L. Boloni) însă nu e departe de o revenire rapidă în Giuleşti, iar Dacian Varga s-a născut speranţă la Kuban Krasnodar (cu Dan Petrescu antrenor), în Rusia, şi va sfârşi promisiune la Sportul Studenţesc, în România. Inclusiv Gabriel Torje, considerat drept cel mai bun fotbalist român al anului trecut, a devenit rezervă la formaţia de pe locul 4 din Serie A, Udinese. Și asta în condiţiile în care avusese un start fulminant, ca titular, cu prestaţii apreciate. Ciprian Deac, alt stranier de-al lui Piţurcă, s-a reîntors în România, împrumutat de Schalke 04 la Rapid (la fel ca şi tânărul atacant Ioniţă, revenit în Giuleşti de la 1.FC Koln), Ianis Zicu a ales banii chinezilor în detrimentul castraveţilor bulgăreşti şi al naţionalei României, Andrei Cristea (vi-l mai amintiţi pe cel care îngenunchea Valencia?) a salvat Karlsruher de la retrogradare, prin golurile sale, în 2.Bundesliga iar de Max Nicu, Nicky Mitea, Ogăraru, Cociş, Codrea, Mazilu ori Cernat (cu toţii foşti internaţionali) nu se mai aude nimic.

Doar (singur) Bănel Nicoliţă merită apreciat pentru că, după mai bine de 7 sezoane la Steaua, acolo unde era luat peste picior pentru tehnica sa precară şi centrările sale imprecise (ajunsese chiar subiect de bancuri!), i-a impresionat prin devotament şi abnegaţie pe francezii de la Saint-Etienne şi a devenit, prin cele câteva goluri înscrise, chiar unul dintre cei mai iubiţi jucători ai echipei. Allez, Bănel! Just in case.

 

 

 

                                                                                                Prof. Ţuţuianu Mirel-Daniel

Lasă răspuns »