Please enter banners and links.

A început un nou an şi, recunosc acest lucru cu onestitate, subiectele presei scrise sunt, până acum, subţiri. Poate mai târziu, mai spre primăvară, o dată cu expirarea celor 100 de zile acordate de Preşedintele Băsescu mai tânărului său Prim-Ministru, ori măcar după instalarea pe funcţii a noilor directori şi inspectori U.S.L. locali (vorba ceea : „ Pleacă ai voştri, vin ai noştri, noi rămânem toţi ca proştii!”), agenda mass-media să cunoască o vânzoleală de „cazuri” celebre…
Iată de ce, mai zilele trecute, după ce mi-am plimbat căţeluşele prin Parcul Central (jos pălăria, dom̀̀ Drăgulin, cum este luminat pe timp de noapte!), am purtat o discuţie amicală cu un vechi prieten, acum inginer în cadrul Consiliului Judeţean Călăraşi, funcţionar public şi expert în atragerea, implementarea şi derularea fondurilor şi proiectelor europene. Bineînţeles că subiectul nr. 1 al discuţiilor noastre a fost, ca întotdeauna, fostul edil-şef al municipiului nostru, dl. Nicu Dragu şi a sa politică locală. Cu atât mai mult cu cât valoarea totală a fondurilor europene accesate la 31.12.2011 de Primăria Călăraşi (aflată, la acea dată calendaristică, de 8 ani, sub tutela fermă a „fratilui – nostru”) a fost doar de 250.482 euro (adică, un fel de vilă duplex, cu 2 etaje!), ceea ce a situat administraţia locală municipală pe un neonorat loc 40, pe ţară (potrivit datelor oferite de Institutul pentru Politici Publice Bucureşti). Şi, asta, cu atât mai ruşinos cu cât acelaşi institut bucureştean lansase, în acelaşi an, un bilanţ al calităţii serviciilor publice locale în care se specifică negru pe alb, foarte clar adică, faptul că municipiul de la cotul Borcei era codaş la iluminat, energie termică şi spaţii verzi (asta-i tare, fraţilor, vorba lui R. Banciu, la B1TV, că se mai spulberă încă un mit, marca Dragu, cum că ar fi făcut el cele mai multe parcuri, cele mai frumoase alei, ori cea mai interesantă grădină botanică (!), aşa cum se lăuda peste tot, cu celebrele-i finanţări transfrontaliere din cadrul Programului de Cooperare România-Bulgaria, în oraşele Călăraşi şi Dve Mogili). Dar să detaliem, mai pe înţelesul tuturor.
Astfel, I.P.P. Bucureşti a solicitat, pe mandatul lui Nicu Dragu, informaţii statistice şi financiare referitoare la nivelul taxelor şi impozitelor locale, respectiv la funcţionarea şi organizarea serviciilor locale de utilităţi publice. Conform centralizărilor efectuate, Primăria călărăşeană a anilor 2005-2012, a avut puţine motive de satisfacţie faţă de alte municipii reşedinţă de judeţ din România. Chiar dacă, autorităţile locale plăteau un cost mic, cu iluminatul public din oraş, faţă de alte reşedinţe de judeţ din ţară, asta nu înseamnă că ex-primarul Drag u(nora), găsise vreo soluţie minune de rentabilizare a costurilor. Ba din contră, concluzia raportului I.P.P. a fost că trăim într-un oraş întunecat, cu iluminat public deficitar, că ducem lipsă de becuri, iar cele care funcţionau fie erau aprinse foarte târziu, fie erau stinse prea devreme (de altfel, cultul „ economiei la sânge” la utilităţi al fostului edil-şef, era de notorietate; poate că şi din această cauză a pierdut alegerile din vara trecută!). De asemenea faptul că un procent de trei sferturi dintre călărăşeni a trebuit să găsească o soluţie proprie pentru încălzirea locuinţelor proprietate personală, spune mult (şi suficient, y compris!) despre media pierderilor de energie termică înregistrată în sistemul centralizat (atât cât mai este el acum, adică fix cum i-l lăsase Ţuţuianu în 2004, cu 3 P.T. modernizate şi funcţionale, iar cu celelalte concesionate privaţilor sau transformate în biserici). Cât despre spaţiile verzi, problema era de-a dreptul tragică, dacă ne uităm la raportul I.P.P. Bucureşti. Municipiile din România ar fi trebuit să se conformeze, până la 1 ian. 2010, normei europene de 26 m.p. de spaţiu verde/cap de locuitor. Călăraşiul edilului-şef, Drag u(nora), a raportat mereu o medie de câteva ori mai mică decât media naţională a suprafeţei de spaţiu verde pe cap de locuitor, care nici ea nu era foarte ridicată (în 2009 a fost de doar 10,40 m.p.!). Semn că, deşi la statisticile locale părea că stăm binişor, în realitate, problema era acută! Şi gravă!
Iar dacă luăm în considerare că Nicu Dragu a lăsat ca moştenire „ un stadiu de trafic” (aprobat de consilierii locali în 2010, însă, niciodată, pus în practică!!)- cu propuneri concrete, de genul realizării unei şosele de centură în partea de N a municipiului şi a semaforizării mai multor intersecţii – şi servicii publice care îl costă pe călărăşean mult mai mult decât pe ceilalţi (alţi) români (exemplele care îmi vin imediat, acum, în minte, sunt tarifele la apa potabilă – culmea, la Slobozia este preţ mai mic decât la Călăraşi (?!) iar slobozenii beau apă din puţuri forate pe teritoriul judeţului nostru (!!)- şi la salubrizare (concesionarea întregului serviciu public local către o firmă cu sediul social în Rm. Vâlcea şi cu afaceri în toată ţara, s-a dovedit a fi o mişcare greşită ; asta ca să nu mai (re)amintim, acum şi aici, de neclarităţile şi aliniatele oneroase ale contractului semnat de Dragu (între timp, pensionat) ca primar şi Popescu (plecat şi el ; de frică ?!) ca director), ne dăm seama că…mai era mult până departe!
Ce a rămas, după toate acestea şi după mandatele (ultimele 2, consecutive) ale lui nea ̀ Nicu în fruntea bucatelor Primăriei (atenţie, vorbim totuşi de un buget local consolidat anual de peste 1000 de miliarde ROL!), ne spune tot bilanţul I.P.P. Bucureşti secondat de realitatea imediată. În urma proceselor pierdute în instanţă, Primăria municipiului Călăraşi avea de achitat, la sfârşitul anului trecut, peste 4 000 000 RON către diferite societăţi cărora nu le-au fost plătite serviciile oferite, lucru recunoscut chiar de actualul primar, D. Şt. Drăgulin, care a afirmat că „ per total sunt 40 de miliarde lei vechi pe care trebuie să-i dăm înapoi ”, cea mai importantă sumă trebuind să ajungă la 2 societăţi care deservesc cetăţenii : Ali Trans şi Urban. Adică societăţi care servesc interesului public local călărăşean cu bune şi cu rele!
Însă, despre „ Moştenirea Dragu (lui) de ex – Primar ”, şi al său „ Nu te supăra, frate!”mai pe larg, data viitoare… Că avem destul timp ! Se citeşte şi se cere!

 Prof. Ţuţuianu Mirel Daniel


There is no ads to display, Please add some

About The Author