Salonul Anual de Arte, Călăraşi, 2014, ediţia a V-a 15 decembrie 2014-15 februarie 2015

Decebal Mihalache 6:04 pm - 13 ianuarie, 2015 Comentariile sunt închise pentru Salonul Anual de Arte, Călăraşi, 2014, ediţia a V-a 15 decembrie 2014-15 februarie 2015

DSCF0370Salonul Anual de Arte, Călăraşi, 2014, ediţia a V-a, s-a deschis luni, 15 decembrie şi va putea fi vizitat până în data de 15 februarie 2015. În foaierul Consiliului Judeţean, unde a avut loc vernisajul, au expus 26 de plasticieni, pictori, sculptori, ceramişti, gravori, graficieni, acuarelişti, profesionişti, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici, dar şi reprezentanţi ai fenomenului autodidact din Călăraşi, Olteniţa, Lehliu, Bucureşti şi Slobozia. Acestora li s-au alăturat câţiva ucenici, care au primit şi premiile de debut. Stiluri şi tehnici diferite, materiale clasice şi neconvenţionale au creat atmosfera artistică a Călăraşilor, aşa cum este ea în acest moment.

Sergiu Dan Androne în „Monkey Business” ne prezintă o compoziţie complexă, ritmată de repetarea aceluiaşi motiv vizual, o maimuţă redată în atitudini diferite, folosind raporturile perspectivale  şi ştiinţa proporţiilor. 

Sorin Bordei a expus un asamblaj din metal, „Ritm”, iar Mariana Gheorghe, „Metamorfoză”, o lucrare de gravură pe sticlă cu elemente vegetale, analizate într-o linie expresivă, ce conturează structurile figurative evidenţiind îndelungata sa experienţă.

În ansamblul creaţiei Mariei Bogatu Măncianu, colajul este o preocupare rară şi binevenită, care îi permite artistei ca în cadrele aceleiaşi teme, să folosească tehnici şi materiale diferite, de la reliefurile expresive ale texturilor şi ale hârtiei, la  frumoasa liniatură Artnouveau. Fervoarea cu care explorează zone diferite ale artei, cum sunt desenul, sticla, pictura, icoana pe lemn, o recomandă pe Maria Bogatu Măncianu drept o plasticiană dornică de a descoperi un instrumentar de simboluri şi de elemente care să exalte privirea şi simţurile. Cele două personaje feminine în mişcare sunt foarte graţioase, fiind înnobilate de vestimentaţia aşezată de artistă după criterii compoziţionale, cu multă plasticitate, folosind deopotrivă cromatica rece şi caldă.    

Ceramistul Ştefan Dumitrache dă viaţă lutului prin crearea unor forme de mici dimensiuni, în care raportul dintre plin şi gol, dintre lumină şi umbră expresivizează bustul de copil stilizat şi compoziţia abstractă concepută asemeni unui monolit.

afis salonVictor Grigore, portretist cu experienţă, acumulată prin lucrul susţinut în faţa şevaletului, redă structura melancolică a spiritului feminin şi expresia austeră a fiinţei ancorată în armonii cromatice, în ştiinţa abordării figurii cu rigori facialiale, dar şi cu plasticitatea rezultată din materialitatea cromatică, din aerul particular al chipurilor reprezentate. Victor Grigore este şi un foarte bun desenator, în sfera preocupărilor sale tematica nudului având un registru morfologic aflat la graniţa dintre clasic şi modern.  

Când priveşti tablourile Rodicăi Iacob te gândeşti în primul rând la florile aşezate pe hârtie în tehnica acuarelei, a culorilor naturale din plante obţinute prin experimente personale sau din laviuri produse din lichidul cafelei. Foarte expresive, dintr-o singură culoare sau prin alăturarea complementarelor, „Ultimii trandafiri” şi „Muşcatele” au o sensibilitate specific feminină şi o expresie a formelor apropiată de structura echilibrată a autoarei lor.

Florin Ioniţă a expus un ceainic realizat dintr-o singură bucată de metal bătut, Anca Silvia Măcinic sticlă gravată, cu un desen rafinat şi sigur, iar Suzana Stan un peisaj marin.

Ecaterina Mitran ne introduce în alt spaţiu spiritual cu a sa icoană pe lemn în tehnică bizantină, a cărei structură vizuală aminteşte de estetica manuscriselor medievale datorită decoraţiei ce formează un frumos chenar lucrat cu meticulozitate.

Uneori unele lucruri dobândesc o nobleţe aparte sub penelul împăstat al pictorului, aşa cum s-a întâmplat şi cu peisajul artistei Florica Nedelcu. Aceasta redă silueta masivă a unei case acoperite cu stuf, cu o arhitectură simplă, specifică locuinţelor ţărăneşti de la Dervent. Părând impozantă prin evocarea ei în plină pagină şi într-o uşoară perspectivă, cu nuanţele delicate de verde crud şi verde gălbui ale copacilor, locuinţa aceasta arhaică îşi păstrează misterul şi frumuseţea neatinsă de transformările civilizaţiei contemporane. Ştiinţa compoziţiei, apetenţa pentru desenul corect, sesizabil sub culoarea care descrie forma, dar şi acuitatea observaţiei dobândită în urma experienţei în plein-air, ne arată că avem de-a face cu o artistă pentru care natura este indisolubil relaţionată cu universul uman.    

Starea de reflecţie asupra structurilor vegetale o observăm la Marcela Smeianu în trei compoziţii de mici dimensiuni. În jurul formelor florale, contraste calorice neutralizează arhitectura fragilă a corolelor ce domină spaţiile luminoase ale suprafeţei de pictat. Subiectul plastic ocupă locul principal în abordările pictoriţei, desenul fiind necesar schiţării imaginare a compoziţiilor a căror paletă vibrantă exaltă suprafaţa imaginilor cu impact direct asupra privirii noastre.

În cazul lui Cîrstina de la Studina florile sunt transfigurate sub aspectul unor asteroizi, cu tensiuni rezultate din ritmul repetării unor forme cu o preţiozitate asemănătoare bijuteriilor. Părând energii şi structuri astrale, acestea au rafinament cromatic şi un accentuat sens decorativ ce se impune în structura compoziţională. Fervoarea tonurilor concurează cu detaliul concret, contribuind la somptuozitatea ansamblului compoziţional.

Haloul formei este redat de graficiana Maria Unţanu într-o tehnică spectaculoasă prin proprietăţile ei analitice. Având în centrul preocupărilor decantările ludice ale trăirilor feminine, artista în al său  „Dans” evocă seninătatea, valorile emoţionale, sensibilitatea. Formulări inedite se descifrează în forma de ansamblu rezultată din studiul elementelor de limbaj plastic redate cu efectele unor sugestii de tip senzorial.

Tenta expresionistă a picturii Elenei Schumacher este dominată de verde de smaragd şi crom încălzite cu galben, albastru ceruleum şi de Prusia, aşezate în tonuri delicate, pete de culoare şi forme figurative cu tentă simbolică. Transparenţele fluide evidenţiază spaţiul spiritual şi fiinţa fragilă a artistei

În acuarelel lui Dorin Manea contrastul cald-rece, culoarea locala unde câte un copac taie cu verticala trunchiului său întinderile nesfârşite ale câmpiei echilibrând compoziţia sau arhitectura unei clădiri misterioase ascunsă cu sălbăticie de corolele stufoase ale copacilor, ne arată capacitatea artistului de a sesiza planurile din natură.

Maria Ionescu, o pictoriţă cu o serioasă formaţie artistică, abordează natura statică, cele două compoziţii, „Cactuşi” şi „Muşcate”, fiind realizate în structuri cromatice, de o materialitate preţioasă ce separă ansamblurile compoziţionale în forme sintetice unite de lumină şi de tonalităţile catifelate ale culorii.

Peisajele realiste ale lui Cornel Ursu prezintă aspecte ale universului urban, apropiate de zona exoticului şi nostalgiei. „Spre plaja mare”, „Malul”, „Dimineaţă de vară la Cuza Vodă”(diptic) sunt realizate în culori reci, cu o dominantă de albastru peste care eclerajul epatant şi sidefat lasă să se înţeleagă că pictorul a surprins cu ochiul atent câteva instantanee într-o clipă trecătoare.

Silviu-Ioan Soare expune două torsuri, unul într-un contur clasic, în nota unui lirism decantat de amănunte, exprimând forţa unei zeităţi, pline de vitalitate, un bust cu forme bine conturate şi cu sugestia unui drapaj classic interpretat, evocând astfel posibilităţile expresive ale formei. Cele două torsuri, unul conceput pe verticală şi unul pe orizontală în abordări stilistice distincte şi în materiale diferite, ceramică pit-firing şi tehnică mixtă cu efecte de marmură, denotă preocuparea artistului pentru frumuseţea biologică a corpului feminin.

Discursul vizual care vizează sinteza deplină a formei  o întâlnim şi în sculptura „Fertilitate” a lui Alexandru Paraschiv. Efectul cromatic al pietrei şi structura în sine a compoziţiei de o nobilă simplitate care te îndeamnă să simţi în podul palmei rotunjimile desăvârşite, îmbietoare şi perfecţiunea detectată la nivelul polisării materiei. Însuşi cromatica naturală a pietrei conferă un plus de plasticitate sculpturii în care artistul a surprins zonele anatomice esenţiale ale femeii care sunt biologic destinate concepţiei.

Ana Maria Păpurică, un talent înnăscut, elevă a profesorului Silviu Ioan Soare, a venit în expoziţie cu un portret de adolescentă foarte expresiv în creion, lucrare care denotă capacitatea de a compune în acelaşi cadru  elemente diferite  aşezate după criterii compoziţionale.   

Ana Maria Munchiu preferă să transpună pe suprafaţa bidimensională a pânzei naturi statice în care să primeze subiectul plastic, culoarea, definind cu ajutorul acesteia, elemente a căror esenţă o redă cu un simţ dezvoltat al picturalităţii şi în nota lor simbolică.

Sorina Miruna Bordei expune un motiv animalier, iar Ştefan Bordei, un peisaj metafizic în tehnica acuarelei pe pânză, ambii făcând parte din generaţia ucenicilor care s-au alăturat expozaţilor Salonului Anual de Artă Călăraşi, 2014, ediţia aV-a. 

 

Ana Amelia Dincă

curatorul expoziţiei

Comentariile sunt inchise.