Please enter banners and links.

Puiu Badea a făcut murătura românească vedetă în străinătate. Se ştie de câţiva ani că cele mai bune murături se pun la Călăraşi, iar faima este dusă de murăturile Puiucu. Am păşit şi noi în universul murăturilor lui puiu Badea care, chiar dacă n-a început să facă se „lupte” cu butoaiele de murături este deja pe drumuri pentru a-şi strânge ingredientele.

– Cum v-a venit ideea de a pune murături?
– A fost un hobby. Cinci ani de zile când ieşeam de la serviciu toamna, mai ales pe schimbul unu, puneam murături. La mine la subsol, la bloc, am început unde am şi o cramă şi au luat prietenii, rudele, una peste alta au vrut să cumpere, şi de aici toată afacerea.
– V-aţi făcut practic reclamă prin rude, prieteni.
-Da, ei au fost primii care le-au degustat, dar reclama a fost în târgurile tradiţionale la care mă duc şi acolo a prins chiar foarte bine.

Murături vândute în 10 ţări

– Ulterior aţi făcut şi un site prin care vă vindeţi murăturile…
– Da, site-ul a fost făcut de copii, nu de mine, eu nu prea mă pricep şi a fost accesat aproape din toată lumea şi am primit comenzi mai ales astă-toamnă din peste 10 ţări din Europa, chiar şi din Canada şi le-am trimis oamenilor care au vrut la borcane.
– În general, cine sunt cei care comandă murături? Sunt români plecaţi în afară?
– Da, categoric. Românii plecaţi în afară care duc dorul murăturilor adevărat tradiţionale, cum se punea odată în casa bunicilor, a părinţilor, gustul deosebit pe care nu poţi să-l uiţi.
– Cu murăturile pe care le faceţi nu aţi corupt niciun european?
– Ba da. Am avut surpriza prin târguri, spanioli stabiliţi prin America, turci, suedezi dacă nu mă înşel. Le-au plăcut foarte mult. Şi nemţilor le-au plăcut.
– Ce spun de murătura românească?
– Au rămas încântaţi, le-au plăcut gustul. Prea multe n-am înţeles de la ei.

Magazinele hand-made printre clienţi

– De câţi ani vă ocupaţi?
– Primul an a fost cam de test, ăsta ar fi al treilea an. Sunt la început, este foarte greu şi financiar şi logistic, dar încercăm să rezistăm. Deja am început să primesc mail-uri şi comenzi când sunt gata, inclusiv de afară. Anul ăsta s-au înscris şi magazine hand-made cu produse tradiţionale româneşti.

Românii preferă toate murăturile Puiucu

– Anul acesta cam câte kg de murături ar trebui să puneţi?
– Nu ştiu că n-au sosit comenzile, dar am început să pun mai mult. Pun comenzile pe care le am şi 200-300 de butoaie tampon pentru eventuali clienţi.
– În general ce se cere? Ce murături preferă românii?
– De la mine toate. Am asortatele….într-un butoi pun conopida întreagă, gogonelele, mere, iar fiecare îşi păstrează gustul de legumă. Nu pun în oţet absolut nimic. Pepenele galben care este deosebit a prins foarte bine de anul trecut pe piaţă. Este un fel de castravete mai aromat. Aşa îi spun eu. Mere, pere,napi, varză, zeama de varză care nu se găseşte pe piaţă în România a avut un succes extraordinar. E roşie, limpede, cu mărar în ea, nu e sărată.
– Zeama de varză o vindeţi separat?
– De fapt eu pun varza pentru zeama de varză. Varza prea puţin mă interesează dacă o dau sau nu, dar foarte bine au prins pentru că murăturile mele nu sunt sărate, nu se simte sarea în ele, deci nu au conservant, nu au sare în exces. Să vă dau un exemplu, oriunde vă duceţi în piaţă, în România, varza pe care o luaţi trebuie să o ţineţi la desărat. Ţinând-o la desărat, ca orice alt produs în apă, calităţile dispar. La mine, luaţi cărniţa, o puneţi în foaia de varză şi direct la cuptor cu ea. Alt gust are sarmaua.
– Puteţi să ne daţi o reţetă de murături?
– Aşa ceva nu pot să vă dau. Se pun în ele de toate. Atât că eu pun din abundenţă, din belşug ingredientele. Ce se pune… muştar, piper, usturoi şi multe altele.
– E reţeta proprie sau aţi găsit-o undeva?
– Reţeta proprie. Cinci ani de zile tot am mai luat, am mai pus…Sincer să vă spun, cam totul se pune la ochi.
– Murăturile de anul acesta vă ies la fel ca cele de anul trecut?
– Da. Deja e al patrulea an… au acelaşi gust, aceeaşi aromă, nu se compară. Dacă eşti serios şi mai ales dacă pui suflet în ceea ce faci n-are cum să nu iasă. Am vorbit cu mulţi care au cumpărat din altă parte. Au luat, bunicele la început, după care s-au trezit cu altă marfă, erau mult mai moi. Au schimbat reţeta, iar cei care pun… sunt foarte sărate cele pe care le pun ca să le ţină şi se înmoaie. La mine, la orice butoi de murături, la pepene, la castraveţi, la asortate, este atât de bună zeama de consumat pentru calităţile curative pe care le are, este extraordinară. Foarte mulţi o iau ca să bea, s-o pună la decantat, să se limpezească în frigider la rece şi dacă beau un pahar-două pe zi, extraordinar. Pe site-ul meu sunt calităţile curative ale murăturilor în saramură.
– E o cană de vitamine.
– Da, din spusele specialiştilor previne cancerul de colon, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, circulaţia arterială, stopează îmbătrânirea corpului.

Legumele trebuie să fie cât mai bio

– Aţi început deja să puneţi murăturile?
– Nu am început încă. Eu le pun o singură dată pe an, într-o anumită perioadă. Cine apucă din ele apucă bine, cine nu, anul viitor.
– Bănuiesc că tot ce puneţi este foarte proaspăt.
– Alerg foarte mult după aceste legume. Am avut surpriza anul trecut, am luat o ţeapă cu pepenii. Am luat nişte pepeni care au băgat foarte mult azot în ei. Din 300 de butoaie, am aruncat 260 de butoaie.
– Vă uitaţi ca legumele să fie crescute cât mai bio?
– Exact. De aceea alerg foarte mult după ele, trebuie să le pun şi repede în perioada respectivă. Merg din poartă în poartă la oamenii care produc aceste legume. Unde îi văd că sunt mai sărăcuţi… De exemplu, unii poate să culeagă o tonă de castraveţi într-o zi, aceia lucrează mai industrial. Cei care culeg 150- 200 de kg pe zi, la două zile îi culeg, castraveţii cresc la două zile, şi care au 150- 200 de kg sunt mai sărăcuţi şi n-au avut de unde bani să bage în chimicale şi atunci eu pe aceştia îi vizez. Le dau şi un preţ mai bun decât pe piaţă.
– Contează şi ceea ce punem în borcane.
– Asta este şi prima regulă. Unde au fost şi cum au fost crescute legumele. Unde sunt puse murăturile contează foarte mult căldura. E un ciclu ale lor încât să fie foarte cald pentru ca ele să fermenteze după care trebuie să se răcească treptat vremea.

Să pui murături este o artă !

– E o artă, nu?
– Exact. Să pui câteva sute de butoaie, să te trezeşti după o lună de zile cu ele înmuiate, s-a terminat şi cu mine şi cu… E un risc foarte mare. Nu e chiar aşa de uşor. Eu slăbesc aproape 7-8 kg când pun murăturile.
– Nu v-aţi gândit ca pe viitor să încheiaţi contracte cu diverşi producători?
– Am căutat foarte mult să închei contracte, dar nu pot să fac aşa ceva pentru că nu ştiu dacă ar face ceea ce îmi doresc eu. Eu castraveţii îi iau la o anumită dimensiune, mai ales să nu fie foarte groşi, să fie subţirei. Gogonelele trebuie să fie un anumit soi, o anumită mărime. De nouă ani de zile aproape, şi încă nu le ştiu pe toate. Eu dimineaţa după ce le pun de la 8-9 până la 5-7 sunt lângă ele. Nu fac nimic. Stau efectiv şi mă uit la ele. Dacă nu pui suflet, nu-ţi iese nimic.
– Cam de când începeţi să aveţi murături?
– În fiecare an, undeva la sfârşitul lui octombrie. Pe 15, 20, 25.
– Le aveţi până în primăvară?
– Nu. Acum trei ani am pus 100 de butoaie. Le-am dat în 2 weekend-uri. Nu mă aşteptam.Am pus acum doi ani 370 de butoaie. Ca orice om sănătos la cap, de regulă, e o regulă afacerilor, se pune dublu. Eu am pus mai mult. Nu m-a prins decembrie cu ele. Iar anul trecut am pus 700 de butoaie, la sfârşitul lui noiembrie deja nu mai aveam. Nu pot să îmi permit nici să pun mai mult decât trebuie. Murăturile mele nu sunt cunocute, doar prietenii şi cei din câteva oraşe din ţară le ştiu. Un pic s-a mai comentat la preţ, dar vizavi de calitate, gust, savoare n-am avut nicio reclamaţie. Sincer, eu nu prea ştiu să fac marketing. Încă nu sunt cunoscute, nu ştiu cum să le fac cunoscute. Eu sunt obligat vizavi de chiria în locul unde le pun şi sunt obligat să le ţin preţul mare. Dacă aş putea să le produc la un preţ de piaţă, cum produc marii producători, n-ar mai cumpăra nimeni… din altă parte. Au fost cotate ca fiind cele mai bune din ţară.
– Nu v-aţi gândit să vă extindeţi afacerea ?
– M-am gândit zi şi noapte. Mai visez la o hală, să o fac cum vreau eu. Trebuie o hală în aşa fel încât să fie răcoare vara şi rece iarna. Apă şi scurgere îţi trebuie mai mult, dar toate astea costă. 


There is no ads to display, Please add some

About The Author