PLEDOARIE

Please enter banners and links.

Ne supărăm foarte tare atunci când ne contrazic în materie de agricultură, fotbal şi… femei(!). Ne enervăm atunci când plâng fără motiv şi ne intrigăm, nevoie-mare, atunci când nu se uită, cu noi, la DIGISPORT 1. Suntem mereu surprinşi de reacţiilor lor neaşteptate şi ni se întâmplă, cel puţin o dată pe zi, să le privim ca pe nişte fiinţe venite de pe altă planetă. Nu le înţelegem, de cele mai multe ori, şi le rănim deseori. De multe ori suntem posesivi şi egoişti, şi vrem totul prea repede. Suntem orgolioşi din cale-afară şi, de obicei, nu găsim timpul suficient pentru gesturi frumoase. Trăim în lumea noastră înconjuraţi de scoruri, de motoare, de partide politice, de vânătoare şi de pescuit, devotaţi (până la lacrimi!) unei singure echipe de fotbal (handbal, volei, crichet, nu contează!) sau colecţionăm timbre, soldăţei de plumb, cutii de chibrituri, monede, magneţi, ceasuri ori plante medicinale. Suntem descumpăniţi când tac şi avem realmente senzaţia că ne pedepsesc. Că ne întorc spatele şi că nu o să mai mâncăm mâncare caldă (!) niciodată. Suntem, de asemenea, nemulţumiţi şi că le doare capul prea des (!) ori că nu avem cămaşa călcată şi apretată la ,, marele fix ”. Ne apare prea repede teama (şi plictiseala) că o să le însoţim la ,,shopping” şi trăim mereu cu senzaţia că îi urăsc pe amicii cu care pierdem timpul la o bere. Le povestim ce ne propunem şi cât de importante sunt ideile noastre. Ce vise (şi visuri) avem şi ce planuri pregătim pentru materializarea lor. Le privim, de cele mai multe ori, direct, în ochi, şi avem (instantaneu?) sentimentul că nu au priceput mai nimic. Pasionaţi de CR7, de Messi ori Casillas, de păcănele, poker şi propria slujbă, tot timpul, uităm că ele se află în camera cealaltă, în acelaşi apartament, în aceeaşi încăpere, uneori la o lungime de braţ, şi aşteaptă să le spunem o vorbă bună… după caz.
Deşi egalitatea femeilor cu bărbaţii este afirmată distinct în Constituţia României, în realitate, realizarea ei este departe de a fi satisfăcătoare. Accesul femeilor la resursele necesare integrării în economia de piaţă este mult mai dificil decât accesul bărbaţilor. În actuala perioadă post-aderare la U.E., femeile sunt confruntate cu noi şi mari probleme, pentru soluţionarea cărora nu s-a făcut, practic, mai nimic. Această situaţie vine în contradicţie cu aşteptările femeilor instruite şi calificate, obişnuite să muncească şi să aibă un loc de muncă ,,sigur şi stabil”, ele ajungând să accepte, de foarte multe ori, munci sub calificarea lor, inclusiv pe piaţa neagră a muncii, în detrimentul urmării unei cariere profesionale de succes. De altfel, pentru femei, marea scenă a evoluţiei istorice a însemnat o neîncetată luptă împotriva discriminărilor de tot felul, întreaga evoluţie, de la societatea patriarhală până astăzi, constituindu-se într-un lung drum al emancipării feminine.
Dar să nu ne cantonăm privirea numai în trecut, aşa cum spunea un citat celebru, decât pentru a ne creiona prezentul şi viitorul, deoarece numai acestea ne interesează acum. Astăzi vorbim despre FEMEIA MANAGER, FEMEIA OM POLITIC, FEMEIA DE SUCCES, FEMEIA care îşi construieşte cu perseverenţă, pragmatism şi tenacitate o CARIERĂ, la care, mai acum vreo 50 de ani, nu visam decât bărbaţii. Ei bine, toate acestea au început să se petreacă frecvent, unele devenind chiar fapte obişnuite, normale, fireşti. Şi, atenţie (!), acestea în condiţiile în care mentalităţile se schimbă greu şi este unanim recunoscut faptul că în Balcani, cu preponderenţă, influenţele orientale sunt încă puternice. Deşi majoritare în populaţia ţării (52 %), femeile românce sunt totuşi minoritare în populaţia ocupată şi, în special, în funcţiile de conducere. Procentul de şomere este semnificativ mai mare decât cel de şomeri, uneori discrepanţe evidente înregistrându-se chiar şi în cazul populaţiei tinere. Firmele multinaţionale mari, ca şi alţi agenţi economici privaţi autohtoni, se feresc să angajeze personal feminin, din cauza problemelor generate de concediile de maternitate şi de programul redus de lucru, în condiţiile subcapitalizării, a superinflaţiei şi a crizei economico-financiare globale, trecute şi actuale. Tocmai de aceea, femeia pătrunde mai greu în structurile decizionale (fie ele şi politice), ocupă mai rar o funcţie de conducere şi se îndepărtează cu mult mai multă greutate de celebra ,,cratiţă”.
Şi totuşi! Ce vor ele de fapt, de la noi, bărbaţii lor ? Nu chiar mare lucru. Vor să le zâmbim mai des, să le spunem că au slăbit şi că ,,arată bine” şi că geanta li se asortează perfect cu cerceii, medalionul ori pantofii. Vor să remarcăm (imediat şi laudativ!) atunci când se tund, se vopsesc la păr sau se coafează. Vor să ridicăm întotdeauna capacul de la W.C, să nu ne mai lăsăm ciorapii folosiţi în mijlocul dormitorului, să ducem, din când în când, gunoiul la tomberonul de afară şi să supravieţuim unui episod (sau, mai bine, două) pe săptămână din ,,Suleyman Magnificul”. Vor să le spunem mai des noapte bună şi bună dimineaţa, să evităm cât mai mult cuvântul ,,fă” şi să le surprindem, măcar la ocazii, cu câte un buchet de flori, un mărţişor ori un cadou. Mai vor şi ca uneori să ne trezim noi, noaptea, din somn, pentru a înveli copiii, a stinge lumina la baie ori a schimba apa câinelui de companie, membru şi el (cu drepturi egale) al familiei.
Nu ne vor cere însă, niciodată, să schimbăm lumea şi, deşi suntem pregătiţi să le oferim chiar şi luna de pe cerul nopţii, chestia asta nu le interesează. Nu ne vor cere în veci să ,,mutăm munţii din loc”, deşi lucrul acesta îl promitem fix de la a doua – a treia întâlnire. Nu ne vor conjura să ne dăm viaţa în numele iubirii, deşi de pe la 16-17-18 ani suntem pregătiţi să facem acest sacrificiu (la modul declarativ, bineînţeles !) în numele dragostei. Spre surprinderea noastră, nu ne vor cere, niciodată, să le cumpărăm cel mai scump lănţişor, cel mai frumos inel ori cea mai căutată geantă, maşină ori brăţară, emoţionându-se întotdeauna egal, şi atunci când primesc un simplu ghiocel sau cel mai preţios diamant.
Până şi atunci când ne simţim lipsiţi de speranţă, părăsiţi ori depresionaţi, când toate planurile (ni) s-au năruit iar visele (ni) s-au spulberat, ei bine, exact atunci, ne auzim strigaţi în felul acela unic (,,Puiu”, ,,Bebe”, ,,Iepuraş”, ,,Tati”, etc) iar mâinile lor, cu degete subţiri şi lungi, ne aranjează cravata, reverele şi părul, iar apoi ne zâmbesc. Abia atunci realizăm că nimic nu e pierdut definitiv. Că oricât de solitari şi anxioşi am fi devenit şi oricât de neînţeleşi ori singuri ne-am simţi, ELE au fost mereu lângă noi şi ne-au ajutat într-un fel misterios, oferindu-ne sufletul lor.
Iată de ce, şi eu, prof. Ţuţuianu Mirel Daniel, cred că a sosit momentul ca bărbaţii să depăşească mentalităţile patriarhale de mici tirani casnici! O femeie inteligentă şi emancipată, chiar dacă ameninţă dominaţia masculină, nu este niciodată un adversar (partener?) periculos. Este însă, cu siguranţă, un observator atent, un coleg eficient, un critic pertinent şi un camarad de dialog valoros. În oraşul meu natal, în municipiul Călăraşi, sunt convins că există numai femei frumoase , bine pregătite, cultivate, inteligente şi emancipate, femei ce au reuşit în viaţa familială şi profesională, femei de succes, care pot concura, la orice moment şi în orice carieră, cu oricare bărbat.
Cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii – 8 MARTIE doresc sincer şi din toată inima, tuturor călărăşencelor (şi nu numai!), multă sănătate, fericire, noroc şi speranţă în zile mai bune! Cât de sărace ar fi însuşirile noastre de a reuşi în viaţă (carieră) dacă nu ar fi FEMEIA, gingaşă vehemenţă şi neslăbită protecţie ! La mulţi şi fericiţi ani!
P.S. Pentru că îl ştiu misogin, i-am acordat o pauză (de reflecţie ?!) ,,fratelui – meu”, Drag u(nora) dintre concetăţenii noştri… Inclusiv femei. 


There is no ads to display, Please add some