Nebunia Dunării
Please enter banners and links.
După 27 de ani, fluviul a devenit, din nou, un pod de gheaţă. Nu seamănă deloc cu ”Dunărea albastră”, lansată de Strauss jr. într-o zi de 13 februarie, acum 155 de ani. La Călăraşi, pe Borcea am mai zărit un singur ochi de apă. Acolo se strângeau păsările sălbatice, pândite de câini pe care foamea îi face să se avânte pe gheaţa fluviului. Vis-a-vis, la Silistra, pescarii la copcă se aventurează către larg. Numeroase convoaie cu barje sunt prinse de îngheţ, unele şi la 70 m distanţă de mal.
Aşa au început lucrurile şi în iarna anului 1985. Gerul cumplit a transformat Dunărea într-o banchiză arctică. Sloiurile venite din amonte au încălecat podul de gheaţă deja format, sfârâmându-l, dar numai pentru a-l înălţa. Între Silistra şi Călăraşi se ridica un munte glacial, cu înălţimi de peste 5 metri.
Uriaşa acumulare a gheţurilor i-a alertat pe călărăşeni. Un dezgheţ rapid determina inundarea culturilor agricole, ba chiar şi a unei porţiuni din oraş. S-a încercat, prin detonarea unor încărcături pirotehnice, spargerea podului de gheaţă. Tentativa, desfăşurată de cadrele Apărării Civile, a eşuat. S-a produs, însă, încălzirea bruscă de care oamenii se temeau. Enorma aglomerare de sloiuri s-a desfăcut şi ”expresul” de gheaţă a pornit într-un iureş nebun către gurile Dunării. În nici 48 de ore, se spune, Dunărea a scăzut cu 3-4 metri!
Concomitent, însă, la 3 februarie 1985, prin breşa unui dig neterminat, puhoaiele au atacat oraşul. În Parcul Dumbrava şi Grădina Zoologică, apa a atins, rapid, înălţimea de 3 m! Faimos în ţară, parcul zoo se mândrea cu o extraordinară varietate de animale şi păsări sălbatice. Inundaţia a ucis peste două treimi dintre ele!
Cuştile au fost distruse, animalele luate de şuvoaie… O parte au fost salvate, cu bărcile. Leii şi tigrii, traumatizaţi, tremurau ca nişte pisici. Maimuţele şi un urs carpatin au fost găsite abia a doua zi, în copaci. Foca a fost singura care a profitat de incident. A fost capturată, după câteva săptămâni, într-o amenajare piscicolă din apropiere. Între timp, s-a răspândit zvonul că fiarele ar circula slobode prin oraş. O vreme, părinţii s-au lăsat greu convinşi să-şi trimită copiii la şcoală… Animalele supravieţuitoare au fost recuperate şi cazate pe durata iernii în… centralele termice ale cvartalelor de blocuri! A fost, să zicem, şi un pic de happy-ending în toată nenorocirea.
Acum, sloiurile sunt iarăşi suprapuse, pe suprafeţe întinse. Cota fluviului a crescut cu 1,5 m în trei zile, după care a scăzut 20-30 cm, ceea ce atestă formarea unor ”dopuri” atât în aval cât şi în amonte. Deşi nici grosimea gheţii şi nici nivelul Dunării nu sunt comparabile cu cele înregistrate în februarie 1985, nu putem fi lipsiţi de griji. Se anunţă, curând, zile mai călduroase. Există şansa ca temperatura să urce suficient pentru a determina deblocarea fluviului. Nu ne rămâne decât să sperăm că scurgerea nu va fi blocată de zăpoare… şi să ne pregătim pentru contrariu!
There is no ads to display, Please add some
About The Author
