Moştenirea

Please enter banners and links.

Cu siguranţă că atunci când vorbim de „moştenirea Dragu (lui) de ex-Primar”, nu putem să nu ne gândim şi la multitudinea arieratelor lăsate de fostul edil-şef, datorii care, musai, trebuie achitate (volens-nolens) de actualul Executiv din fruntea Primăriei călărăşene. Şi atenţie, nu este o sumă modică, datorii curente, ceva minor, pe acolo, ci sunt peste 40 de miliarde lei vechi, bani care „asortaţi” cu ce mai e de plată din împrumutul de la banca austriacă Dexia (şi, slavă Domnului, mai e încă destul de mult de rambursat !), fac din autoritatea publică financiară locală, una dintre cele mai grele de gestionat din ţară. Am însă încredere că noul Executiv „3D” va elabora şi va propune bugetul local de venituri şi cheltuieli în aşa fel încât aceste aspecte negative, lăsate moştenire de „ fratili-nostru ”, să nu afecteze în niciun fel, dezvoltarea durabilă a urbei noastre natale.
Şi pentru că tot am adus în discuţie „moştenirea dezastruoasă” a fostului Primar de Călăraşi (sper că autorităţile noi, alese în vara lui 2012, citesc şi ele aceste rânduri şi iau act, încă o dată, de adevăratele probleme ale municipalităţii şi, poate ambiţionate de rezultatele bune din alte oraşe, vor reuşi în cel mai scurt timp să ne facă mândri că suntem călărăşeni!), trebuie să ne referim puţin şi la una din problemele actuale stringente, care nu şi-a găsit rezolvarea (nici măcar minimală!) în cele 3 mandate ale fostului edil-şef, Drag u (nora), am numit aici, traficul şi circulaţia rutieră în (prin) municipiul Călăraşi. Nu mai constituie, de altfel, pentru nimeni un secret faptul că în (prin) capitala judeţului nostru se circulă foarte greu, şi asta în special datorită lipsei semaforizării (Dragu n-a semaforizat nici măcar intersecţia de la Bălan, căreia îi lăsase Ţuţuianu, în 2004, până şi stâlpii semafoarelor montaţi!), a intersecţiilor neamenajate corespunzător (Dragu n-a avut nici măcar o idee, o iniţiativă, ceva, acolo, în privinţa modernizării intersecţiei de la 5 Călăraşi!) şi a lăţimii drumurilor care au fost construite şi proiectate fără a se anticipa creşterea explozivă a numărului de autoturisme (Dragu n-a luat nici o singură măsură privind strada Belşugului, în zona Pieţei Big, acolo unde, şi pe-o parte şi pe alta, s-a transformat într-un adevărat talcioc de maşini, tot mai mulţi „bulgari” lăsându-şi abandonate aici autoturismele – cu anunţul de rigoare lipit pe geam – îngreunând astfel şi mai mult traficul din zonă!). Iar dacă mai punem la socoteală faptul că tot aici, în această zonă extrem de aglomerată şi de circulată, mai funcţionează şi staţiile de autobuz local, şi staţiile de taxi, precum şi locurile unde opresc clandestin şi încarcă pasageri autobuzele pirat, ne dăm seama de gravitatea ştrangulării circulaţiei şi de faptul că vechiul edil-şef era complet depăşit de situaţie. Nu-l interesa şi nici nu se „ cobora” într-atât încât să ceară şi să urmeze părerea experţilor în (din) domeniu. Nu! De 3 ori ,,Nu !”. Fostul Primar, Nicu Dragu, nu ştia decât să monteze limitatoare de viteză (şi acelea amplasate haotic, după trecerile de pietoni (?) ori la ieşirea din oraş (!) – vezi drumul spre Chiciu), să se uite în altă parte atunci când camioanele de 40 de tone traversau, efectiv, încărcate oraşul, adâncind gropile existente (Dragu n-a luat nici o măsură privind locuitorii de pe strada I.L. Caragiale, afectaţi de tranzitul traficului greu, prin zona caselor lor, ca şi pe Varianta Nord- acolo chiar că efectiv îţi rupi, în două, maşina!), ori să construiască parcări din bani publici, acolo unde nu parchează nimeni, niciodată (vezi parcarea de pe str. Bucureşti, colţ cu Poşta Veche, în apropierea Primăriei!).
Şi, totuşi, se pune întrebarea, ce a lăsat în urmă, fostul triplu ales uninominal, Drag u (nora) dintre concetăţeni (mai mult celor care se salută între ei, cu „Baft o delo!”). Mai ales că aloca foarte mulţi bani din bugetul local pentru construirea, repararea şi modernizarea bisericilor din municipiu (în detrimentul şcolilor, grădiniţelor şi liceelor care, văduvite de fondurile publice atât de necesare, se descurcau – greu, e adevărat! – cu ce aveau!), pentru ridicarea unor aşa-zise „monumente” sau troiţe nenecesare (cele mai oribile, din punct de vedere artistic, sunt „ Soldăţeii Ştrumfi” din intersecţia de la Bălan, şi troiţa, cu geam şi tablă zincată, din rondul de la Bricostore!), ori pentru dotarea (!) şi înfrumuseţarea (?) cimitirelor cu cruci masive, de metal sudat, luminate zi şi noapte prin ghirlande luminoase şi cordon electric artizanal.
Chiar dacă pe pliantele sale, de propagandă, de campanie electorală, plătite de „pretinii hârciogi” (încă se găseau destui fraieri care sa-l creadă!) apăreau numeroase edificii realizate (chipurile!) în timpul mandatelor sale, cel căruia câţiva apropiaţi îi ziceau „ Frăţiorul” iar majoritatea îl striga cu „nea ̀ Nicu”, a demonstrat (timp de 3 mandate, 12 ani!) cum trebuie să nu fie un Primar de municipiu reşedinţă de judeţ, unul adică rupt de realitate, lipsit de viziune, prizonier al câtorva dogme şi expresii, şi, mai ales, fără cunoştinţe elementare urbanistice, edilitare şi economice. Toate aşa-zisele proiecte mari, de infrastructură şi din bani europeni nerambursabili, prezentate de Nicolae Dragu în decursul anilor, din comodul jilţ al Cabinetului nr. 1, s-au dovedit a fi simple baloane de săpun, mici minciunele şi nevinovate „gulgute” (expresie tipică vocabularului fostului primar), sute de miliarde de lei vechi cheltuindu-se pe studii de fezabilitate ce nu au fost niciodată puse în practică. Începând, dacă vreţi, cu punerea în funcţiune a Cazanului de apă fierbinte de la CONSID (prin anii 1998-99) şi Amenajării Parcului Turistic Borcea (fost Danubius Parc, prin anii 2006-2007), continuând cu Amenajarea parcărilor în spic, în zona Orizont – Piaţa BIG (anii 2009-2010) şi a eternelor puţuri forate la mare adâncime (anii 1998-2005-2008, adică mereu!) şi terminând apoteotic, am zice noi, acum, cu celebra construcţie a unui Pod peste Dunăre, între Chiciu şi Silistra (anii 2012).
Ce a rămas practic, ca moştenire palpabilă, după nea ̀ Nicu? O distanţă considerabilă faţă de lumea modernă şi civilizată, o inapetenţă vizibilă pentru bun gust şi bun simţ, şi, mai ales, un oraş îmbâcsit de probleme edilitare şi gospodăreşti. Un municipiu „închistat în proiect” (aşa cum se spune prin zona Farfuria!) şi „încremenit în dezvoltare” (expresie auzită în Piaţa Centrală!). O localitate unde sute de construcţii oribile, ilegal amplasate şi fără autorizaţii, au împânzit domeniul public (fără să respecte nici cele mai elementare norme urbanistice şi arhitecturale), unde zeci de chioşcuri, tonete şi tarabe au fost instalate „ la bordură” doar având semnătura primarului pe cerere, şi unde singurele „lucrări de geniu” erau decontate doar de apropiaţii (de pahar şi de muzică ardelenească, patriotică!) fostului „ Nr. 1” şi constau în pavele şi borduri reciclabile, în băncuţe şi popice anti-rulare, noi şi înlocuite foarte des, în placări cu marmură la statui şi în înlocuiri de steaguri tricolore şi europene la catarge. În rest , o localitate anodină şi lipsită de dezvoltare, ocolită de investitori strategici industriali (singura investiţie industrială ADEVĂRATĂ, Saint – Gobain Glass, a fost adusă la Călăraşi de Tărăcilă, Tudor, Ţuţuianu, Păvăloiu – asta ca să se ştie, o dată pentru totdeauna!!) ori comerciali (PIC- ul a murit fără să „facă lumină în decontări”, iar Kaufland a venit fără „să sifoneze” ce şi cum!). Un oraş plin, în schimb, de statui de fier forjat (inutile şi necunoscute), de statui de piatră (fiecare cu un guguştiuc pe cap) şi de bronz (astea, da, opere de artă!), de gropi în asfalt şi trotuare, de blocuri încă aflate la stadiul de fundaţie (în 2000, când subsemnatul a venit la Primărie, Călăraşiul era pe locul 2 pe ţară, după Bucureşti, la fundaţii de bloc începute, şi neterminate; după încă 7-8 ani, marca Dragu, nu s-au făcut progrese remarcabile!) şi de străzi nemodernizate ori fără utilităţi (în 2000, municipiul nostru conducea clasamentul pe ţară în privinţa drumurilor de pământ(!), neutilate)…Şi ar mai fi foarte multe de spus!
În încheiere îmi exprim convingerea că „mitul Dragu” a fost demontat, că un astfel de personaj nu va mai avea, niciodată, acces la bucate şi la onoruri şi că lipsa de rezultate ( de organizare, de tact şi de viziune) din Primăria noastră, va fi deja istorie. Călăraşiul nostru, natal şi unic, trebuie să-şi rejecteze sfertodocţii politici şi semianalfabeţii parveniţi şi aroganţi (le ştiu, doar ei, pe toate), şi trebuie să înceapă să strălucească din nou, să intre într-o nouă reconstrucţie şi modernizare şi să arate ţării întregi că nu poate fi mai prejos decât alte municipii reşedinţă de judeţ. Cu Dragu la conducere, clar şi documentat, nu s-a putut! Cu D. Şt. Drăgulin, cine ştie? În caz contrar, diferenţa n-ar fi decât de 2 vocale şi 2 consoane…
P.S. „Când eram mai tânăr, îmi aduceam aminte orice lucru, indiferent dacă s-a întâmplat sau nu!” spunea scriitorul american Mark Twain (1835-1910).

Prof. Ţuţuianu Mirel Daniel


There is no ads to display, Please add some

About The Author