FILIPINO, DRAGUL MEU,

Decebal Mihalache 11:30 pm - 19 iunie, 2013 0

ALTE SCRISORI DE VACANŢĂ , NEEXPEDIATE …

Ţi-am urmărit, cu mare atenţie, ultima conferinţă de presă pe care ai susţinut-o la Călăraşi şi am constatat un lucru: vouă, liberalilor autentici, care aţi lucrat toată viaţa voastră numai la STAT (aşadar, habar n-aveţi cum stăm cu fiscalitatea excesivă care, efectiv, ne sugrumă şi ne jupoaie!), vă place foarte tare să vă auziţi vorbind. Să îndrugaţi verzi – şi – uscate, să vă completaţi şi să vă aplaudaţi singuri şi să comunicaţi numai ce (şi mai ales, cu cine!) doriţi voi. Iar atunci când în faţa Domniilor voastre ,,ţăcălite” (adică, aveţi cu toţii o dambla, să vă lăsaţi ţăcălie!) nu se află decât presa de partid, presa fidelă, presa cumpărată ori cea afiliată, vă desfăşuraţi în forţă, fără teama de a fi contrazişi, opriţi intempestiv din expozeu sau bulversaţi cu întrebări incomode. Exact cum s-a întâmplat şi cu ultima ta apariţie publică, Filipino, dragul meu. 

M-aş fi aşteptat, aşadar, să încerci să faci un scurt bilanţ al anului de guvernare (împlinit) al USL sau măcar să critici vechea moştenire locală (?) care te-a împiedicat să finalizezi Şcoala 12, str. I.L. Caragiale, Rocada Nord, Danubius Park, lacul Jirlău ori linia de ferry-boat Călăraşi – Silistra. Personal mi-aş fi dorit să te aud făcând, în continuare, pe deşteptul, în chestiunea regionalizării (gata, ai scăpat de grija noului guvernator-sigur va fi un fidel-apropiat de-al lui Dragnea, de la PSD!), pe tema modificării – completării – revizuirii  Constituţiei (şi aici, deputatul D. Florea, de la PSD, este peste tot! Chiar şi în faţă la Kaufland) ori comentând ironic şi aluziv, fapte şi întâmplări locale hazlii, de tipul prezenţei plouate pe scena Music Mix Evo a  ,,dinozaurului” cantautor, Mihai Constantinescu (Salut, colega!) ori a co-naţionalului ,,brunet”, Connect-R (bafto delo-delo!)

Când colo, ce să vezi? Dumitale, Filipino, dragul meu, îţi ardea de … Chiliman, de Spital şi de Teatru. În toate având o părere de specialist! Astfel, în cazul colegului liberal, pe lângă aprecierile ca de la ales local, la ales judeţean (mai ales invers!), ţi-am recunoscut, în fraze, chiar şi o minoră mândrie că … l-ai dat, şi p-ăsta, afară din PNL. Uitând, se pare, că de o bună bucată de timp, plăteşti impozite şi taxe locale, împreună cu doamna Carmen, chiar la Sectorul 1 din Bucureşti. Cam repede vă uitaţi (trădaţi?) prietenii, dragul meu, Filipino? Nu crezi? În ceea ce priveşte Spitalul călărăşean (lasă moartă ideea construirii unui alt Spital – Regional sau de Urgenţe – la noi, la Călăraşi, ca rod al implicării fostului ,,contabil nebun” (Marinică Badea dixit!), fost deputat al nostru, al călărăşenilor (Sorinache Danciu dixit), l-am nominalizat aici pe Eugen Gheorghe Nicolăescu, actualul ministru al sănătăţii românilor; Nu se va face niciodată!), mi-a plăcut foarte mult întrebarea formulată la final chiar de tine, Filipino, dragul meu, aia cu : ,,Care este avantajul managementului privat în acest context?”, la care o să încerc să răspund, pe scurt, chiar eu:  Nu e nici un avantaj, doar că tu, în calitate de Preş. al Consiliului Judeţean, te-ai ,,pus bine” cu Serviciile! Cum care Servicii? Alea secrete, sau foste secrete, oficiale sau private, alea care controlează tot, la ora actuală, în România post-decembristă. Inclusiv Spitalul Judeţean din mun. Călăraşi, la fel de mult (şi de bine) ca şi pe cele din Drobeta Turnu Severin ori Târgu-Jiu, semn că … nimic nu e întâmplător pe lumea asta! Sau poate tocmai de aceea. Iar în ceea ce priveşte ,,actul de cultură”, e bine, dragul meu, Filipino, că avem a ne mândri cu prietenia (?) actorului Marcel Iureş (pune-i repede, şi lui, o stea, pe treptele Centrului Cultural Judeţean!) în timp ce inegalabilul Tudor Gheorghe ne-a dat definitive cu flit (datorită, în mod special, ţie!) iar tinerele talente artistice locale, fac antecameră la ,,Domnul” director Marius G., în speranţa unei urcări pe scenă, contra, bineînţeles, a taxei stabilite de 5 lei. C-aşa-i când ,,Mana…geru” (iarăşi S. Danciu dixit!) nu e localnic, nu cunoaşte pe nimeni (decât pe tine!), nu dă ,,bună-ziua” decât la mese festive (şi nici atunci, la toată lumea !) şi nu are pe nimeni drag-apropiat, înmormântat pe Eliade.  Iar pentru toate aceste neajunsuri, nu există decât un singur vinovat-responsabil: tu, Filipino, dragul meu… Cu scuzele de rigoare.

În ceea ce priveşte Guvernarea (îţi reamintesc toate aceste amănunte pentru că eşti şi leader naţional PNL – vicepreşedinte regional, nu-i aşa?) vreau să-ţi spun, Filipino, dragul meu, că deşi USL a venit la Putere cu promisiuni sforăitoare, pe valul unei mari nemulţumiri sociale, având în Tr. Băsescu ţinta principală a atacurilor mediatice concentrate, după mai bine de 12 luni de guvernare, dezamăgirea este uriaşă. De mai mult de 1 an de zile, România are un Guvern care ridică din umeri în faţa problemelor reale ale românilor şi care nu are capacitatea de a genera nicio soluţie pentru dezvoltarea societăţii româneşti.  De altfel, măsurile luate în ultimul timp, de către Guvernul V.V. Ponta 2, confirmă teoria că social-democraţia, în concubinaj cu liberalismul, a ales nereformarea instituţiilor statului, cu preţul distrugerii sectorului privat  (PSD-ului chiar îi convine asta, pentru că un stat asistenţial este exact ceea ce îi trebuie pentru a-şi conserva electoratul!). Privatizarea Oltchim a eşuat lamentabil. La fel şi (la) CFR Marfă. Poşta Română nu are, până acum, nici un client serios iar ,,acordul” cu Bechtel nu ştiu dacă s-a încheiat definitiv (desecretizat) nici până în ziua de azi. În Capitală, investiţiile în infrastructură nu se simt nici ele revigorate. Metroul din Drumul Taberei a rămas la stadiul unor gropi iar despre finalizarea legăturii spre Bucureştii  Noi ori linia spre Otopeni, nu mai vorbeşte nimeni, nimic. În tot acest răstimp (de dolce far niente!), cheltuielile cu salariile bugetarilor au crescut cu 28%, membrii Cabinetului se întrec, unii pe alţii, să apară, cât mai des, la televizor, Crin George Laurenţiu A., preşedintele Comisiei Constituante, altfel monarhist convins şi declarat, a votat împotriva amendamentului prin care se cerea recunoaşterea rolului Casei Regale în dezvoltarea României (!), ritmul absorbţiei fondurilor europene este, în continuare, extrem de lent, iar sentimentul general este de preluare ad – litteram a direcţiei fostei guvernări portocalii şi de înţelegere tacită asupra nepedepsirii abuzurilor făcute la cheltuielile publice (cum de altfel s-a întâmplat la fiecare mare schimbare a guvernării!). În învăţământ au fost miniştri cu ,,bube” (!) – vezi Corina Dumitrescu, demisionară după scandalul CV-ului falsificat, şi Ioan Mang, acuzat de plagiat – iar la Sănătate, reforma legislativă s-a rezumat doar la redeschiderea câtorva spitale orăşeneşti şi la introducerea co-platei pentru toate serviciile sanitare spitaliceşti. Plus actualizarea listei medicamentelor compensate (ceea ce, în fond, nu are nimic rău în ea!). 

Până şi vocile critice, de pe margine, din partea unor oameni care sunt acum în poziţii cheie (vezi Liviu Voinea, ministrul bugetului de stat), şi-au pierdut suflul până la dispariţie. Unele instituţii publice continuă prezentarea unora din plăţi pe site şi a salariilor (acţiune începută în guvernarea Boc!) dar abordarea este neunitară, lipsită de obiective măsurabile şi de proceduri de raportare la aceste obiective. Nicăieri, la nici un minister, nu sunt obligatorii conferinţele trimestriale în care să fie prezentate execuţiile bugetare ale fiecărei entităţi subordonate (ca la companiile cotate la Bursă!) şi nu este stabilit un set de parametri pentru fiecare instituţie publică, care să permită analiza comparativă, în timp şi faţă de alte instituţii, a eficienţei acesteia.

Pe plan local călărăşean, surprinde plăcut energia debordantă manifestă a deputatului PSD, Daniel Florea, păcat de faptul că Partidul nu acţionează în consonanţă (!), în contrast cu pasivitatea parlamentarilor liberali (ocupaţi, probabil, să-şi recupereze mai repede din cheltuielile electorale!), cu care sunt convins, Filipino, dragul meu, că vei avea o discuţie cât se poate de dură. De asemenea, impresionează sinceritatea deputatului Maria Dragomir, de la PP-DD, atunci când cere, de la tribuna Parlamentului, reglementarea situaţiei locative a puşcăriaşilor din închisorile ţării, ori când afirmă tranşant că : ,,Pot să spun că sunt nemulţumită pentru ceea ce se întâmplă în Parlamentul României! Mă aşteptam că dacă Puterea are într-adevăr putere de peste 70 % o să facă minuni. Dar îmi dau seama că degeaba ne chinuim noi să venim cu iniţiative legislative, pentru că nu trec, şi la toate se găseşte o explicaţie, că nu există bani, că nu se poate! ”. Şi, continuă ,,mama Maria”: ,,Oamenii tot aşteaptă, aşteaptă de o viaţă să se schimbe ceva şi chiar nu se schimbă nimic. Fiecare vine, promite, mai câştigă un mandat şi pleacă. Mă uit la noi, în Călăraşi, nu se poate aşa ceva… oamenii noştri mor de foame, dar vin şi lucrează oameni din alte judeţe. Despre ce vorbim? E strigător la cer! Eu nu ştiu unde o să ajungem până la urmă pentru că nimeni nu vrea să facă nimic. Tot dau vina pe vechea guvernare, că nu avem bani, că au consumat ceilalţi…Bun, dar faceţi voi, găsiţi voi soluţii!”. Foarte bine zis, nu-i aşa, Filipino, dragul meu ? Nu consideri că acestea ar fi cele mai bune teme de discuţii-comentarii în conferinţele de presă pe care le organizezi săptămânal? Şi, a propos, de ce mereu, numai şi numai tu? În PNL, alţii nu există? Sau, doar tu, poţi !?

 

Cu sinceritate, al tău critic (şi nu numai), prof. Ţuţuianu Mirel Daniel, observator foarte atent al vieţii publice şi politice locale, fost edil-şef PSD al municipiului şi ultimul Primar care a creat câteva locuri de muncă veritabile prin atragerea la Călăraşi a 2 investiţii străine: Saint-Gobain şi Romply.       

 

05.06.2013                                                                                           prof. Ţuţuianu Mirel Daniel

Lasă răspuns »