EXPONATUL LUNII IUNIE – RĂZBOI DE ŢESUT ORIZONTAL

Decebal Mihalache 12:37 pm - 5 iunie, 2018 Comentariile sunt închise pentru EXPONATUL LUNII IUNIE – RĂZBOI DE ŢESUT ORIZONTAL
EXPONATUL LUNII IUNIE – RĂZBOI DE ŢESUT ORIZONTAL

Piesa care face obiectul expunerii a fost achiziţionată neasamblată, de 

la Pavel Nicolae, din Andolina, în anul 2000. Războiul este confecţionat 

din lemn de salcie, la începutul secolului XX.

Miniexpoziţia "Exponatul lunii", poate fi vizitată pe tot parcursul 

lunii iunie, la Secţia Etnografie a Muzeului Dunării de Jos, aflată în 

incinta blocului Arcadia.

Războiul de țesut reprezintă una dintre cele mai vechi invenții ale 

omului. Primele războaie de țesut manuale au apărut în mileniul al 

VI-lea î.Hr. În antichitate s-au folosit cele de tip vertical, la care 

țesăturile se realizau prin împletirea manuală a firelor de urzeală cu 

firul de bătătură, înfășurat pe o vergea ascuțită.

Războaiele de țesut orizontale s-au răspândit în timpul Evului Mediu.

La acest tip de război de țesut din mijlocul cadrului ce uneşte 

picioarele de pe fiecare parte se ridică doi stâlpi mici verticali care 

servesc drept suport pentru partea superioară a războiului de ţesut. Cei 

doi stâlpi au fiecare în partea superioară câte o „şipcuţă găurită” 

orientată spre ţesătoare, care serveşte drept sprijin pentru „vatale” şi 

pentru „iţe”.

„Vătalele” sunt două blăniţe de lemn dăltuite în care se fixează „spata” 

şi care se agaţă de partea superioară a „mănuşilor”. Vătalele ajută la 

baterea firului trecut printre firele de urzeală, iar lungimea lor 

variază în funcţie de dimensiunea ţesăturii, fiind făcute din lemn. Cele 

două vătale prezintă un cant dăltuit de adâncime şi lăţime variabilă în 

care se fixează „spata”.

„Spata” este un obiect construit din lamele subţiri strâns legate între 

ele cu ajutorul unor fire cerate. Lungimea „spatei” variază în funcţie 

de lăţimea ţesăturii; pentru chilime şi scoarţele dintr-o foaie se 

întâlnesc spate cu lumgimi de până la 1,80 m, pentru preşuri şi macaturi 

în două foi se întâlnesc spate de 1 m, iar pentru pânză sau pentru 

marame, spatele au 40-50 cm, putând fi chiar mai mici în cazul 

prosoapelor (30 cm) sau betelor (10 cm). Nu numai lungimea spatei 

variază în funcţie de ţesătură, ci şi desimea şi grosimea ei. Astfel, 

pentru marame, ţărăncile foloseau spatele cu „dinții”, adică lamelele 

foarte subşiri şi dese; pentru pânză şi ştergare lamelele erau puţin mai 

rare dar la fel de subţiri; pentru scoarţe, chilime şi macaturi lamelele 

spatelor erau groase şi mai rare, iar pentru dimie sau plocade şi cergi 

erau destul de grosiere şi distanţate.

Desimea şi grosimea acestor „dinţi” era condiţionată de grosimea firului 

de urzeală: borangicul foarte subţire în cazul maramelor, bumbacul în 

cazul pânzei, ştergarelor sau scoarţelor şi lâna toarsă gros în cazul 

macatelor, dimiei sau a plocadelor. Lamelele aveau formă uşor concavă, 

fiind orientate în direcţia firelor de urzeală; prin fiecare spaţiu 

dintre două lamele se bagă decât un fir de urzeală.

Primele încercări de mecanizare a războiului de țesut datează din 

perioada producției manufacturiere în vestul Europei, când au fost 

inventate unele mecanisme de lansare a suveicii. Au fost aduse inovații 

de: Jacques de Vaucanson (1745) și M. de Gennes (1678).

Apariția în timpul revoluția industrială în Anglia a mașinii de filat 

(tors) a dat un impuls pentru mecanizarea țesutului.

În 1785, Edmund Cartwright a obținut patentul și a construit primul 

război de țesut mecanizat, la care suveica, ițele și vatala erau 

acționate mecanic.

Cea mai importantă invenție aparține lui Joseph Marie Jacquard, care în 

1804 – 1808 a realizat mecanismul de comandă automată individuală a 

ițelor, ceea ce a permis obținerea unor țesături cu desene complicate și 

variat colorate.

În perioada 1889 – 1894, James Henry Northrop realizează mecanismul de 

înlocuire automată a țevilor cu firul de bătătură din suveică.

Odată cu mecanizarea războiului de țesut, pas realizat în vederea unei 

mai mari productivități, s-a renunțat tot mai mult la folosirea 

războaielor de țesut manuale, verticale sau orizontale, astăzi acest 

meșteșug fiind pe cale de dispariție.

Comentariile sunt inchise.