După ce ne-a trimis să ne rupem gâtul pe bicicletă, Consiliul judeţean ne invită la o partidă de înec

Please enter banners and links.

– va trebui să scoată la concurs posturi de barcagiu

În numărul trecut al ziarului făceam vorbire despre felul în care consiliul judeţean vede cicloturismul la Dunăre, un prooiect cu fonduri europene, pe Programul Operaţional pentru Pescuit, în aparenţă generos, dar plin de hibe. Astfel, cei ce au mânuit proiectul ne trimit să parcurgem două trasee, primul de la Chiciu la Dorobanţu, apoi din această localitate până la Olteniţa, pe malul Dunării. Pe dig. Numai că, la Chiciu am fost întâmpinaţi de ditamai hârtoapele, un drum tocmai bun de mers pe bicicletă. În plus, suntem întâmpinaţi şi de mesajul "Atenţie scoabe". Prin urmare, ruptul gâtului vine la pachet cu înţeparea cauciucurilor. Asta dacă e să ne aventurăm pe traseul propus de consiliul judeţean, care ne invită să încălcăm şi legea. Tot la intrarea pe dig suntem atenţionaţi că accesul este interzis. Normal. Legea apelor stipulează că pe digurile neamenajate în acest sens circulaţia vehiculelor este interzisă. Astfel, problema devine extrem de serioasă în ceea ce priveşte eligibilitatea proiectului. Deocamdată, nu ştim cine a aprobat finanţarea acestui proiect, e adevărat, nici nu ne-am interesat, dar o să aflăm. Tot pe acest proiect, pentru ca tacâmul să fie complet, putem alege şi o plimbare cu barca, pentru a admira frumuseţile Dunării. La fel ca şi în cazul bicicletelor ideea este generoasă, dar dacă intrăm în amănunt vedem şi aici şmenuiala fondurilor europene. Cinci bărci au fost achiziţionte a câte 80 milioane le vechi bucata, echipate complet. Chiar complet nu sunt, întrucât băieţii au uitat că la o barcă de Dunăre esenţial este motorul. Un bucureştean, să zicem, încântat peste măsură de acest proiect, dacă lansează barca la apă, indiferent câtă bunăvoinţă are să tragă la rame, în cel mai bun caz ajunge la Unirea sau la Feteşti, după care părăseşte ambarcaţiunea şi se întoarce pe jos în Călăraşi. În cel mai rău caz se îneacă. Astfel, visul său de a ajunge cu barca pe Dunăre la cetatea Vicina, aşa cum este amăgit de consiliul nostru judeţean, este spulberat definitiv. Evident, de aceste lucruri sunt conştienţi şi băieţii din consiliul judeţean. Nu o să dea bărcile pe mâna orişicui, pentru că responsabilitatea e a lor. Borcea şi, mai ales Dunărea, nu este un lac, o apă stătătoare, pe care te plimbi în voie şi să spargi seminţe când nu tragi la rame. Dacă nu eşti experimentat vasele ce circulă pe aici pot oricând să-ţi răstoarne barca. Prin urmare, ce ar avea de făcut consiliul judeţean ca să respecte cerinţele proiectului, acelea de a vizita frumuseţile Dunării? Să angajeze cel puţin un barcagiu, zicem noi, evident, prin concurs, că e la stat. Acum, rămâne de văzut ce barcagiu se încumetă să plimbe turiştii de la Călăraşi la Vicina, trăgând la rame. Nebun să fii şi nu te încumeţi la aşa ceva. Dacă nu ştiau responsabilii proiectului, află acum că pescarii se duc pe Dunăre cu bărcile cu motor. Numai că deştepţii noştri nu au mai cumpărat şi motoare. Prin urmare, bărcile au fost cumpărate degeaba, iar banii europeni tocaţi, înecaţi frumos. Administratorul judeţului, Daniel Ştefan, ne-a asigurat că în cel mai scurt timp, prin hotărâre de consiliu, se vor stabili condiţiile de închiriere a celor 10 biciclete şi a celor cinci bărci. Noi vrem să închiriem o barcă să mergem la Vicina, aşa că, băieţi grăbiţi-vă, mai ales că redactorii de la Ediţia vor să se dea cu bicicleta pe dig. Acestea sunt doar două exemple de cheltuire ineficientă, fără folos, dacă nu chiar ilegală a fondurilor europene. Şi vorbim doar de un proiect din trei implementate de consiliul judeţean prin Programul Operaţional pentru Pescuit. După cum spuneam şi întru-un număr trecut opinia noastră este că cele trei proiecte au fost depuse nu pentru a vea vreo finalitate, ci ca firme prietene să benficieze de nişte bănuţi, pentru a putea întoarce parandărătul. Toate achiziţiile de pe cele trei proiecte, cu excepţia cumpărării unei şalupe, au fost făcute prin achiziţii directe, iar unele firme se găsesc, dacă nu în toate cele trei proiecte, măcar în două. Un alt exemplu de cheltuire, cel puţin ineficientă a banilor europeni, este pe POP 2-"Festivalul Dunării Călărăşene", spun ei, un adevărat regal de tupeu de prăduire, spunem noi. În cadrul acestui proiect a fost tipărit un album ce a costat 8.400 lei fără TVA, 2000 exemplare, color, executant SC GrafoPress, ceea ce nu este deloc mult. Ceea ce este exagerat, reprezintă serviciile de documentare pentru realizarea acestuia, 14.980 lei-SC BEST LEARN CONSULTING SRL. Albumul, din ce se vede pe site-ul proiectului, dar şi din informaţiile noastre, constă 75% din poze şi 25% din articole preluate din presa călărăşeană. Atunci, ne întrebăm şi noi ca fraierii, cum dracu să dai 150 de milioane pe câteva poze şi articole preluate din altă parte? Asta înseamnă "servicii de documetare", doamnă manager de proiect, Claudia Giţă? Copy-paste, 20-30 de poze, ţac-pac, 150 de milioane. Băi, băieţi, voi aţi înnebunit sau v-a înnebunit banii? Cum dracu să coste documentarea mai mult decât tipărirea albumului? Şi, mai suntem curioşi de ceva. Ce vor zice cei de unde aţi preluat articolele fără acordul lor. Acum, să ne mai spună Claudia Ghiţă, că nu suntem veniţi cu barca, tipărirea albumului a făcut-o chiar Grafo Press sau a fost făcută la mâna a doua? Ce eficient aţi cheltuit banii! Tot pe acest proiect, denumit strategic "Valorificarea şi conservarea tradițiilor pescărești pe malul Dunării Călărășene” se prevede şi amplasarea a vreo şase panouri, pentru promovarea proiectului. Unul din ele se află la "Canton". Ce aflăm din el şi ce se promovează: monumentul istoric de la Cătălui, mănăstirea Frunzăneşti, mănăstirea Negoieşti, mănăstirea Plătăreşti, cultura Boian, Gumelniţa şi, evident, cel mai bun loc de pescuit din judeţ…pădurea Ciornuleasa. Iată, aşadar, o mostră inestimabilă de prăduire a fondurilor europene. Absolut nimic despre tradiţiile pescăreşti. Important este şi a fost cheltuirea banilor, nu contează absolut deloc dacă scopul pentru care s-au primit bani a şi fost atins. După cum spuneam, firmele prietene să trăiască să ne iasă şi nouă de-un parandărăt.