După 32 de ani, călărăşenii pot viziona tezaurul Muzeului Dunării de Jos

Please enter banners and links.

– Vor fi expuse 1.000 de piese din tezaur, între care monede şi podoabe din aur şi argint
Interviu cu Marian Neagu, director Muzeul Dunarii de Jos

– Sâmbătă organizaţi un eveniment mult aşteptat de publicul călărăşean…
– Vreau să vă spun din capul locului că ceea ce se va întâmpla sâmbătă este şi la propriu şi la figurat un vis, îndeplinirea unui vis. În 1980 visam să se întâmple aşa ceva la muzeu. Vorbeam cu defunctul, mult regretatul Nicolae Conovici, şeful de secţie de atunci şi spuneam „ ce bine ar fi ca aurul şi argintul care se află aici în tezaur că nu l-am văzut decât eu şi cu tine, să îl vadă toată lumea, să îl potenţăm la adevărata lui valoare!” Nu mai povestesc piesele extraordinare de patrimoniu arheologic descoperite şi care nu puteau fi expuse datorită lipsei de spaţiu şi datorită lipsei unui spaţiu adecvat. Iată că acum, după mai bine de 32 de ani, visul acesta a devenit realitate şi avem un spaţiu cu totul şi cu totul extraordinar şi suntem al doilea muzeu din România care şi-a permis luxul, pentru că este un lux în România, să avem o cameră de tezaur cu toate condiţiile în conformitate cu legislaţia, de expunere şi de securitate şi cred eu că va fi un deliciu pentru oricine va călca pragul acestei noi secţii a Muzeului Dunării de Jos, Secţia de Tezaur şi Arheologie.

Aproape 2.500 de piese vor putea fi vizionate

– Câte piese veţi expune în total sâmbătă?
– Sâmbătă vor fi mai puţine. Vor fi în cadrul tezaurului aproape 1000 şi în tot muzeul încă vreo 1000 şi ceva de piese, deci aproape 2500 de piese. Tot ceea ce am făcut noi, am făcut din mare dragoste pentru Muzeul Dunării de Jos, ca să demonstrăm autorităţilor locale că se poate într-un termen foarte scurt, tocmai pentru ca să le câştigăm şi bunăvoinţa şi încrederea, să continue această investiţie pentru că noi am terminat doar jumătate din muzeu. Până la începutul Evului Mediu, mai bine spus la sfârşitul Antichităţii şi să putem să terminăm şi sala dedicată Evului Mediu, sala dedicată migraţiilor, sala dedicată celebrei Cetăţi Vicina Pacuiul lui Soare, avem o reconstituire întreagă care se va întâmpla acolo şi ca să pregăteşti reconstituirile trebuie totuşi mai mult timp. O să pregătim şi o strălucită reconstituire a sanctuarului de la Căscioarele, piesă celebră în toată lumea.

„Fiecare piesă care există acum în acest muzeu este foarte spectaculoasă”

– Revenind la expoziţia pe care o pregătiţi sâmbătă aş vrea să ne povestiţi despre piesele care vor fi expuse acolo şi să vă referiţi în special la cea mai spectaculoasă piesă sau piese pe care le aveţi acolo şi să ne povestiţi istoria ei.
– Fiecare piesă care există acum în acest muzeu este foarte spectaculoasă şi are istoria ei. Am putea începe cu perioada paleoliticului superior, a mezoliticului, piese de acum mii de ani, în care avem descoperiri de cerbus elaphus, un strămoş al cerbului, de acum mai bine de 15000 de ani sau foarte multe piese de mammuthus trogontherii, strămoşul mamutului, de aici din zonă. Încă nu a fost cu putinţă să refacem două piese extraordinare care se află în sertarele şi pe masa de lucru a muzeului Antipa, descoperite în zona Codreni, Gurbăneşti, malurile acestea ale Mostiştei şi care probabil peste 20, 30, 50 de ani, reconstituite vor face fala altui muzeu, altui spaţiu, pentru că trebuie să fie un spaţiu foarte mare, foarte înalt ca să poată găzdui aceste piese deosebite, dar avem piese cu totul şi cu totul ieşite din comun pe care le puteţi vedea, avem statuete chiar extraordinare, cum nu puteţi găsi nicăieri în lume, statuete care sunt celebre pentru toată bibliografia preistoriei mondiale, statuete care au făcut deliciul publiculu din Elveţia. Avem vase teribile, vase pictate, vase cu grafit, vase cu un decor excizal şi umplute cu pastă albă, aparţinând civilizaţiei Boian care este civilizaţia cu care ne mândrim noi cel mai mult, urmată de nu mai puţin celebra civilizaţie Gumelniţa, pictura cu grafit şi cu vase teribile ca semnificaţie şi ca ritual, cum este vasul păstrător de foc, descoperit la Sultana, într-o incintă sacră, într-o aşezare care este foarte specială, de cult am putea spune aşezarea aşezărilor Gumelniţa de pe Valea Mostiştei, o aşezare în care fiecare piesă descoperită şi fiecare ciomplex arheologic de la Sultana este altfel decât toatre celelalte complexe de pe acest palier al mileniului IV-V î.Hr. şi au pandant sacru. Sunt foarte multe piese frumoase din os, inclusiv statuete, mărgele, pandative. Sunt primele piese din cupru din Sudul României, unele din malahit, un soi de cupru nativ şi cred eu că vor amprenta conştiinţa tinerei generaţii călărăşene care o să îi calce pragul.

„Avem de exemplu piese din aur foarte frumoase”

– Din piesele pe care le are tezaurul care este cea mai valoroasă pe care o expuneţi?
– Avem de exemplu piese din aur foarte frumoase, cercei romani, descoperiţi în zona Durostoru, avem cercei cu rubine, şi aur şi rubine tot din această zonă în care o să fie în cadrul acestui muzeu în vitrina cu podoabe. Nu sunt de dimensiuni extraordinare, sunt cercei.
– Piesele care fac parte acum din tezaur, când au fost descoperite şi în ce zonă?
– Au fost descoperite încă din anii 50, deci de la înfiinţarea muzeului în 1951, au fost descoperite la Păcuiul lui Soare, celebra cetate bizantină, după aceea sunt descoperite în şantierele clasice ale Călăraşiului din anii 60-70-80, desfăşurată în marea davă getică de la Piscu, pe Ialomiţa. Avem piese descoperite în aşezarea civilizaţiei Boian, piese din marea aşezare Gumelniţeană…

„Toată lumea când aude de cuvântul tezaur se gândeşte numai la monede”

– Aşadar un tezaur descoperit pe teritoriul judeţului Călăraşi. Puteţi să ne spuneţi povestea unei dintre aceste descoperiri?
– Apropo de tezaur, toată lumea când aude de cuvântul tezaur se gândeşte numai la monede sau la pietre preţioase. Tezaurul Muzeului Dunării de Jos nu se compune doar din metale şi pietre preţioase, el se compune din tot ce a creat mai valoros comunităţile umane de-a lungul timpului. La Rasa a fost o chestie foarte interesantă. Sunt chiar băgat până la gât în toată povestea asta cu Rasa. Eram tânăr, erau anii 1980 şi am fost anunţaţi de către miliţie, cum era pe vremea aceea la Grădiştea, că s-a făcut o descoperire importantă la malul lacului. Am mers la malul lacului şi acolo găsiseră trei monede de aur. Când ne-am dus pe mal eu am văzut că erau cel puţin 40-50 de moviliţe. Oamenii, în dorinţa de a descoperi tezaurul, au săpat noaptea cu lanternele şi au făcut moviliţe, au săpat zeci de gropi să găsească restul tezaurului. Şi ei şi-au imaginat cu nu pteau fi numai trei. Cu metodele clasice arheologice am făcut o răzuială împreună cu colegul meu şi s-a văzut foarte clar groapa unde a fost îngropat tezaurul şi un vas foarte frumos, turcesc, şi spre surpinderea mea am scos de acolo nu mai puţin de 10 ducaţi foarte importanţi, dar iar o chestie ciudată pentru marele public, pentru noi nu, mai valoroase decât piesele de aur au fost piesele de argint, nişte taleri foarte rari, care pot fi văzuţi în noul tezaur al muzeului.
– De ce sunt ei foarte rari?
– Sunt foarte rari pentru că sunt taleri de majvald, emişi de nişte conţi de majvald, taleri de Zeilanda. De asemenea, tot în acest tezaur avem piese de 2 reali, de 4 reali şi de 8 reali, care provin din Spania, din Catalunia, Andaluzia ajunşi în urma negoţului în zona noastră, a Dunării de Jos. 

There is no ads to display, Please add some