DRAGĂ DUCU FILIPESCU,

Decebal Mihalache 6:18 pm - 23 aprilie, 2014 Comentariile sunt închise pentru DRAGĂ DUCU FILIPESCU,

tutuianu1-300x245Pentru că îți scriu aceste rânduri în Duminica Floriilor (deh, nu ai cum să intervii în procesul tipografic!), pentru că ziarul Express de Călărași (va) apare în Vinerea Mare (asta dacă Decebalus-Patronus nu va pleca, iarăși, în vreo excursie externă!) și pentru că majoritatea cititorilor (mei) călărășeni se vor desfăta cu metaforele, comparațiile și frazele acestui articol exact în zilele libere ale Sfintelor Sărbători de Paști, voi încerca să fiu cât mai obiectiv posibil în scurtul bilanț ce încerc să ți-l conturez, la aproape 10 ani de Putere Absolută în județul Călărași. Mai ales că peste aprox. o lună de zile te așteaptă o cumpănă importantă în viața ta politică (liberală, y compris!), am numit aici viitoarele alegeri europarlamentare. Și scriu (spun) acest lucru cu o oareșce teamă, ținând cont nu neapărat de promisiunile Crinului („Dacă nu obținem 20% pentru PNL, mă retrag!”), cât mai ales de lista de candidați sub sigla săgeții, listă care, în accepțiunea subsemnatului, este cu mult sub cea a PSD-ului (calitativ) ori a PD-L-ului (cantitativ, la nivel eligibil!). De altfel, ultimele sondaje de opinie electorală situează, la nivel național, PNL sub PD-L (14% față de 15%) și la luptă-bătaie mare cu PMP-ul Elenelor (Udrea și Băsescu), care are un scor de aproape 12 procente. Iar dacă la toate acestea mai adăugăm și nemulțumirea maselor legată de ruperea USL, ne dăm lesne seama, dragă domnule Filipescu, președinte liberal călărășean, că una este dorința „Delfinului-Repetent” (la nivel central) și alta este putința organizațiilor PNL (locale, deci), care se confruntă cu „n+1” probleme, începând de la credibilitate și finanțare și terminând cu aspirațiile de țară, dezvoltarea economică durabilă ori costurile geopoliticii guvernamentale.
Pentru că, și acum intrăm serios în subiect, cui i-ar plăcea să trăiască într-o țară plină de baroni locali, care au transformat județele în mici feude personale (de partid, y compris!), ori într-un stat slab, decredibilizat și anemic, unde justiția se face la (cu) TV iar corupții lor sunt mai vinovați decât corupții noștri. Cui i-ar plăcea să-și ducă zilele (să voteze, y compris!) într-o asemenea țară și-ntr-un asemenea moment care geme de priorități economice, financiare și manageriale, toate rămase de ceva vreme în suspensie. Și hai, cu voia domniei tale, dragă Ducu Filipescu, să ne mai și amintim. Pentru că de aici pornim. Astfel, la începutul începuturilor, premierul V.V. Ponta a propus 2 miniștri ai Educației, amândoi schimbați urgent în urma unor jalnice probe de plagiat, a numit un al treilea, interimar, și a sfârșit prin a recurge la un al patrulea, aflat (și el) într-un litigiu de incompatibilitate. Apoi (să ne aducem din nou aminte!) Guvernul României a trebuit să renunțe și la un ministru al Culturii, tot din cauza unei situații de incompatibilitate. Doi parlamentari, cărora justiția le-a suspendat mandatul prin hotărâre judecătorească, au rămas în funcție prin decizia majorității parlamentare (care nu s-a simțit constrânsă, în niciun fel, de hotărârile tribunalelor) iar unul dintre liderii fostului USL a nominalizat un ministru din propriul partid la Agricultură, deși (de fapt tocmai pentru că) era în proces cu Ministerul Agriculturii pentru fraudă. Fostul ministru de interne (iertată să-mi fie comparația: niciunul, dar niciunul dintre cei ce s-au perindat pe la biroul Internelor din fostul C.C. nu s-a ridicat nici măcar la genunchiul competenței și autorității călărășeanului nostru, dl. Doru-Ioan Tărăcilă!) a scuzat plagiatul șefului său, declarând că, de la Aristotel și Platon încoace, toată lumea plagiază (!) iar ministrul de Externe a afirmat că liderii europeni trebuie să și-l ia ca model de inteligență și eficacitate politică pe Vladimir Putin (?!). De altfel, întreaga atmosferă generală românească (get-beget) este de perplexitate și de insecuritate. Doi laureați ai Premiului Nobel (Hertha Muller și Thomas Transtromer), nenumărate instituții străine (majoritatea a colaborat, de-a lungul anilor, cu I.C.R.), ambasadorul SUA la București, comisara europeană, Viviane Reding (pentru justiție), o sumedenie de artiști și intelectuali români, diverse asociații civice și de tineret, au protestat deja (destul de vehement) împotriva unei situații care are toate șansele să scape de sub control. Și-apoi, dumitale, dragă d-le ReGe Filipescu, ți-ar fi confortabil să trăiești într-o asemenea țară?
În ceea ce mă privește, mă declar sabotat atât de Guvernul României (pe care nu l-am vrut așa!) cât și de autoritățile locale politice și administrative (pe care le-am votat!). Mai ales că nu cer nimic special, nu vreau nimic imposibil sau greu de realizat și tot ceea ce-mi doresc este doar un minim de normalitate, care să mă ajute să-mi duc la bun sfârșit proiectele și viața. Pentru că, în fond, asta e treaba guvernelor (de orice coloratură politică ar fi ele!): să-i ajute pe oameni să-și vadă liniștiți de treabă, în condiții omenești. Și asta este menirea aleșilor locali (de genul tău, Ducule, dragă, cu 3 mandate la activ): să ne facă pe toți călărășenii autentici (foarte mulți, cârcotași, farisei și detractori!) să nu ne pară rău atunci când revenim „acasă”: Și-atunci, vine întrebarea firească: „Noi, cu cine să votăm?”…
În altă ordine de idei, revenind puțin și la „oile noastre” locale, dă-mi voie să-ți spun, dragă d-le Filipescu, faptul că mi-ar plăcea să te laud sau să-ți omagiez activitatea din Biroul nr. 1 al județului nostru însă îmi aduc imediat aminte de… Canalul Dunăre-București (cel atât de mult promis la redeschidere de domnia ta și de europarlamentarii recent lansați în cursa electorală!) ori de… Lacul Jirlău (alt obiectiv investițional nerealizat dar bifat la propunerile electorale mincinoase). La fel de mult cum îmi aduc repede aminte că ai promis locuri de muncă pentru călărășeni, case de locuit pentru tineri ori alimentări cu apă potabilă curentă în toate satele și așezările locuite de conjudețenii noștri (mai nimic realizat din toate astea!). Și-atunci ne punem din nou întrebarea: mai meritați, oare, voi, liberalii, încrederea noastră?
Rămânând în cadrul strict al acestor semne de întrebare, permite-mi, Ducule, dragă, să-mi exprim și opinia că este foarte bine că se lucrează intens (lucrare de peste 5 miliarde lei vechi!) la Parcul Dumbrava dar parcă este păcat de la Dumnezeu că alte locuri verzi, de recreere și agrement, sunt lăsate de izbeliște (vezi Parcul Navrom, Parcul Prefecturii ori Parcul Speranța). Că este minunat faptul că se toarnă asfalt de culoare roșiatică dar că este de neînțeles de ce nu sunt plombate, peticite și reparate cu asfalt normal, toate străzile Călărașiului, ieșite din iarnă ca din bombardament. Iar a propos de cromatica rutieră, vezi că la Primăria mun. Timișoara este o întreagă discuție despre cum să fie colorate trecerile de pietoni din oraș, primarul „Știe-Tot” Nicolae Robu de acolo (tot liberal și el, cunoscut opiniei publice pentru atenția pe care o dă culorilor, drept pentru care obișnuiește să își coloreze, cu un gel estompator, șuvițele de păr albite de trecerea anilor!) fiind mai mult decât hotărât să-și impună ideea de a acoperi carosabilul din jurul școlilor și universităților cu dungi albe pe fond violet – culorile echipei de fotbal a orașului. Este o idee, nu-i așa? Mai ales că la intersecțiile călărășene „Vlăduț” ori „Cultură” se petrec periodic accidente grave…
De asemenea, este de lăudat gestul de a începe construcția unei noi Biblioteci Județene (investiție de alte câteva miliarde bune, poate chiar zeci ori sute!) dar este de criticat indiferența autorităților în privința actualului sediu al „cărților” (fostul Cinema Victoria, din Parcul Central!), imobil ce se degradează vizibil de la o zi la alta. La fel cum se autodistruge clădirea fostei Poște Vechi (casă a căsătoriilor în trecut!) de pe str. București, fostul sediu al ziarului Pământul (tot de pe str. București), fosta clădire unde călărășenii își plăteau impozitele și taxele locale (str. București, colț cu Eliade) sau fostul sediu al Direcției de Asistență Socială din cadrul Primăriei (lângă P.T. de pe str. Sf. Nicolae). Toate imobile cândva reprezentative pentru municipiul nostru și, mai ales, utile. Acum (și, probabil, în viitorul apropiat) adevărate căzături și paragenituri.
La fel cum este de apreciat intenția de a reda circuitului recreativ fântâna arteziană din Parcul Dumbrava (singurul loc din tot orașul Călărași unde se pare că se întâmplă, totuși, ceva! Și, bineînțeles, în zona BIG!), uitând se pare faptul că, în Parcul Jirlău, mai există o arteziană, nefolosită și stricată de ani de zile, iar în Cartiere nu s-a mai turnat o roabă de pietriș de pe timpul lui Dragu (adică din vremuri imemoriale). Asta pentru că tot o să o plimbați (voi, liberalii călărășeni!) pe Adinuța „Somnorosului Crin” prin toate locurile aducătoare de voturi europarlamentare în perioada imediat următoare. Și o să vă purtați cu ea cu delicatețea (politețea, y compris) cuvenită soaței președintelui de partid – a ăluia care vă pune pe liste, adică! Sau, nu-i așa, și greșesc eu? Ce zici, Ducule, dragă?
Cu urarea de Sărbători Pascale liniștite, adresate ție și întregii tale familii liberale călărășene (de partid și de stat), mă opresc astăzi aici, nu înainte de a-ți aminti că: locuitorii din județul Botoșani au cel mai scăzut nivel de trai din România (potrivit unui studiu realizat recent de Banca Mondială) însă fratele preș.-ului de la județ, tot Țurcanu pre numele său, e eligibil pe lista cu Adinuța (asta ca să nu uităm pe cine să votăm pe 25 mai a.c.). Județul Țurcanului, Botoșani, este urmat în topul sărăciei naționale de Vaslui (aici riscul de a intra în sărăcie este de 38,5%), de Vrancea (baronului Oprișan, cu un risc de sărăcie de 35,5%) și de județul Călărași, cu 32,3%. Îngrijorătoare statistică și îngrozitoare veste, nu-i așa, d-le Filipescu?
Te salută, cu respect, prof. Țuțuianu Mirel-Daniel, fost edil șef al mun. Călărași în primii ani ai celui de-al treilea mileniu (oh tempora, oh mores), probabil cei mai buni/prolifici ani din administrația publică locală.
prof. Țuțuianu Mirel-Daniel

Comentariile sunt inchise.