DRAGĂ “CIOCULEŢ”,

Please enter banners and links.

Fără a avea pretenţia de a primi (şi) vreun răspuns, încep brutal această a 52-a “scrisoare de vacanţă, neexpediată…”, şi te întreb, direct şi abrupt, în ce fel de ţară trăim, noi, acum ? Ce ţară e aceea în care interesul pentru (aprobarea) bugetului de stat este eclipsat, în 2-3 secunde, de bârfele privind prezidenţiabilii 2014 ori de can-can-urile ce privesc divorţul cine ştie cărui cuplu monden? Ce ţară e aceea în care un parlamentar (n-o să-i dau acum şi numele !) refuză completarea declaraţiei de avere (interese, y compris !), şi, în plus, ameninţă că va ataca la baionetă instituţia care-i pretinde lui, Alesului ( !), să respecte legea ? Ce ţară este aceea în care un ministru “bagă adânc mâna în licenţe Microsoft”, pardon, “în caşcaval (!?)”, în timp ce un alt coleg de masă guvernamentală (să zicem, ministrul de interne !), îşi acuză in corpore subordonaţii-pe baza doar a unui reportaj TV, fără cercetări, fără dovezi, fără decizii judecătoreşti – de “golănie”? Ce ţară a ajuns Românica noastră dragă daca un (fost) şef de partid cu 2 viteze (somn şi scandal) îşi batjocoreşte partenerul de alianţă politică pentru semnarea unui pact “caraghios” (de coabitare?) în timp ce un alt (actual) şef de partid abia dacă-şi poate deschide gura pentru a ne cerşi voturile? Ce ţară e aceea în care, instigaţi de biserica majoritară, oamenii sunt gata să sfâşie o văduvă doar pentru că a respectat dorinţa soţului, legată de rămăşiţele sale pământeşti, iar un catolic protestant (din ăia care-şi fac Sfânta Cruce “pe invers şi cu mâna stângă”?!) vrea să stea la aceeaşi Masă (la Cotroceni!) cu Prea Fericitul Patriarh Daniel? Despre ce fel de ţară vorbim atunci când îi aşteptăm pe chinezi şi pe arabi “cu limba scoasă”, când ştim foarte exact trecutul istoric ?(de regulă, când într-o ţară, vin chinezii sau arabii să investească, înseamnă că toţi ceilalţi investitori-europeni, americani, ruşi-s-au lăsat păgubaşi! Sau au fost alungaţi, ca în cazul tronsonului de Autostradă Comarnic-Braşov, atunci când România a cerut un para-îndărăt atât de mare francezilor de la Vinci, încât aceştia au dat bir cu fugiţii! tot francezii ne-au lăsat baltă şi în cazul reactoarelor nucleare 3 şi 4 de la Cernavodă-nu ştim exact de ce au plecat toţi aceşti investitori, însă cunoaştem că politica externă dusă de România în această perioadă (temă de campanie electorală prezidenţială, nu-i aşa?) a fost “să ne răzbunăm pe toţi europenii că ne-au pus beţe în roţile căruţei Schengen”!)

Şi, în definitiv, în ce fel de ţară am vrea, noi, să trăim? Într-una în care există în structurile de control/autorităţi naţionale/protecţia animalelor/protecţia consumatorilor/etc, etc, o întreagă liotă de funcţionari ai statului, care au primit acolo, de regulă pe criterii politice şi clientelare, posturi grase (adevărate sinecuri!) sau într-una în care cei buni ajung să muncească la fel de mult ca (pentru) cei proşti? Vorba aceea: mai puţine loaze de şefi, mai multe idei bune pentru progresul României! Personal, îmi amintesc foarte bine că, la începutul anului 2009, când criza economică mondială îşi arăta colţii şi în România (adio, credit doar cu buletinul!), multe voci din lumea politică (printre care si a dumitale, dragă d-le Filipescu) şi din cea a afacerilor autohtone anticipam profunde schimbări: vor dispărea de pe piaţă cei slabi şi cei prost pregătiţi, mediocrităţile şi impostorii vor fi măturaţi de noua realitate, pe scurt, criza va cerne valorile. Am crezut şi eu, naiv, că mediocrităţile, nu numai cele politice, administrative sau guvernamentale dar şi cele din business-ul privat, vor dispărea natural (criza era personajul pozitiv în acel scenariu!). Nu s-a întâmplat însă aşa ceva! Mediocrităţile s-au adaptat şi au dovedit că sunt mai tari decât criza şi decât factorul politic. Au rezistat ca lipitorile; se află tot în frunte, la comandă, iau decizii, dau lecţii de business, de economie, de moralitate (nişte farisei!), ţin prelegeri şi cursuri universitare, acordă interviuri pe sticlă şi, în general, au rămas în continuare nişte modele. Modele de … rahat! Cu scuzele de rigoare, vorba unui amic, Găbărie, pre-numele său.

Personal nu am nici un sentiment de frustrare însă, ca un autentic călărăşean (de 53 de ani !), mă doare sufletul când văd că, din păcate, după Revoluţia din Decembrie 1989, judeţul Călăraşi nu a reuşit să facă pasul mult-aşteptat spre dezvoltare, astfel încât să le ofere o perspectivă reală locuitorilor săi. Mulţimea de oportunităţi şi de avantaje pe care le-am avut şi de care, încă, dispunem, nu s-a concretizat în nimic. Amplasarea la jumătatea drumului dintre Bucureşti şi Portul Constanţa nu a fost exploatată în nici un fel. Autostrada Soarelui, ce străbate de la un cap la altul judeţul, nu a influenţat decât pentru 2-3 ani speculaţiile cu terenuri. Cadrul natural mirific al Dunării (în special) ca şi cel al pădurilor şi lacurilor (adevărate salbe, cu floră şi faună originală), a rămas un simplu deziderat, frumos de povestit mai ales în campaniile electorale. Iar în ceea ce priveşte cernoziomului de Bărăgan doar Preşedintele Băsescu (şi alţi acoliţi) s-a arătat cât de cât interesat. Producem în continuare grâu şi nu biscuiţi şi culegem în fiecare toamnă porumb în loc să exportăm produse prelucrate şi finite (chiar dacă, de Ziua Recoltei, îi aburim pe toţi cu vinul de Ostrov şi cu murăturile de Silistra, iar exemplele pot continua!)

Într-un asemenea judeţ, dragă d-le Preşedinte, R.G. Filipescu, ar fi bine să trăim cu toţii? Să ne bucurăm ab iniţio că avem un plan de dezvoltare la nivel judeţean însă să ne întristăm imediat atunci când aflăm rata şomajului ori numărul de tineri care părăsesc plaiurile natale cu destinaţie externă? Să mai credem oare, măcar o iotă, din spusele voastre meşteşugite (ale politicienilor locali, de la toate partidele politice!), atunci când observăm că, în timp ce nivelul de trai scade-voi, vă îmbogăţiţi? Că, în timp ce voi vă lăudaţi că sunteţi cei mai buni şi mai deştepţi-noi, suntem cei mai săraci? Că, în vreme ce voi o ţineţi dintr-o paranghelie în alta şi faceţi un mare eveniment dintr-o banală semnătură pe un oneros contract, nouă, călărăşenilor adevăraţi, ne merge din ce în ce mai rău ? Ori că, în timp ce noi aşteptăm investiţii majore la noi în judeţ şi cât mai multe locuri de muncă (noi) în municipiul Călăraşi, voi îi lipiţi afişe lui K.W. Johannis, schimbaţi borduri, băncuţe şi pavele şi vă certaţi cu secretarele şi cu femeia de serviciu?! Vă văitaţi peste tot că n-aveţi bani să reasfaltaţi Varianta Nord a Călăraşiului şi să finalizaţi o biată grădiniţă începută încă de acum 8 ani de zile (despre ecologizarea Lacului Jirlău, infrastructură în cartiere ori salubrizarea oraşului, ce să mai vorbim!), însă plătiţi mili…de lei noi pe bannere, poze afişe şi pliante electorale, toate (dar absolut toate!) demagogice şi mincinoase!

Personal, te lauzi, dragă d-le Filipescu, că-l „zbori în secunda 2” pe trădătorul Nedelcu, din funcţie, dar te pupi cu el la puţin timp de la marea ceartă. Pe Dragu (care din „cioculeţ”, „bărbuţă”, „Lenin” şi „chelios” nu te scotea, mai acu’ ceva vreme!), mai ai puţin şi eşti în stare să-i cazi în genunchi, să te umileşti, doar ca să-l convingi să ţi se alăture în Noul PNL (şi să-l susţină pe Neamţul catolic şi protestant ! y compris!). Iar de fostul deputat PNL, Aurel Nicolae, ce să-ţi mai amintesc ? De la, „ţăran necioplit” şi „barcagiu cu bătături în palmă”(?) , a ajuns acuma să fie numit „coleg prezident”! Şi-atunci, în aceste condiţii, dă-mi, încă-o-dată, voie, să te întreb, ca pe un onorabil preş de judeţ (ce eşti): în ce ţară/judeţ/municipiu trăim, noi, astăzi? Şi voi, voi aleşii noştri, voi ce politică faceţi? Ne ajutaţi în vreun fel? Sau vă ajutaţi numai pe voi şi între voi?….

Lăsând, în încheiere, filosofia puţin deoparte, dă-mi voie, dragul meu „cioculeţ” (nea’ Nicu dixit!) să-ţi povestesc şi ceva legat de handbal (deşi unii zic că ai jucat ceva asemănător prin copilărie, eu, unul, nu te-am mai văzut de f.m. timp prin Polivalenta călărăşeană! Poate sâmbăta aceasta, că jucăm cu Minaurul băimărean, leaderul la zi al Ligii Naţionale Profesioniste de Handbal!).

Astfel se confirmă că, la AHC Dunărea 2014 Călăraşi, cel mai bun transfer al verii l-a reprezentat Turcu’Aihan Omer. Mâna de fost selecţioner naţional se vede mai ales din alternanţa sistemelor de apărare, din (la) schimbările făcute şi la mobilizarea extraordinară a „vedetelor” echipei. Mare atenţie, don’Felipe, să nu ni-l fure, în iarnă, Dinamo (doar un antrenor adevărat îi mai trebuie ca să câştige campionatul!) sau Steaua (ca să scape de retrogradare!). Şi pentru că tot am amintit de Dinamo, nu crezi că ne-ar ajuta mult, la noi la echipă, un (al doilea) pivot valoros, de talia călărăşeanului Mocanu ? Nici un salariu/contract n-ar fi prea mare dacă tot există „ambâţ”, nu-i aşa?

Cu gânduri bune, te salută ca de obicei, al tău „fun”( ?), prof. ŢMD, fost primar PSD al mun. Călăraşi. Ne vedem în secţia de votare….Sau la Sala Polivalentă.

Prof. Țuțuianu Mirel-Daniel

P.S. Nu-i aşa că te-au trecut cei mai reci fiori pe „cheliuţă” (şi-n „bărbuţă”, y compris!) atunci când ai aflat că Baronul PNL vopsit (că se vopseşte la păr-ceea ce matale nu ai-ca o cocotă masculină!) de Braşov, Aristotel-Adrian Căncescu, a fost băgat la răcoare pentru abuz în funcţie? Şi era Preş. de Judeţ de 14 ani ….

Nu, nu, dragă „cioculeţ”, nu mă gândeam c-o sa-i împărtăşeşti soarta, mă gândeam că fără (încă) unul lipsă, ca Aristotel, indiferent de mărimea judeţului/oraşului/comunităţii locale la număratul voturilor, succesul prezidenţiabilului V.V. Ponta se va contura încă din primul tău scrutin. Spre bucuria (şi a) lui Nedelcu, Dragu. Aurel Nicolae şi, bineînţeles, Căcărău. Toţi, PNL.

There is no ads to display, Please add some