Discriminarea un fenomen considerat normal printre români

Decebal Mihalache 9:03 am - 27 martie, 2012 0

Se poate ALTFEL – Rămânem animale sau fiinţe raţionale?

Cu paşi mici, dar importanţi, campania ALTFEM îşi doreşte “Promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii”, prin schimbarea imaginii femeii în societate. Acest lucru a fost determinat datorită existenţei de stereotipuri de gen, prin care femeile sunt discriminate, la toate nivelurile de comunicare şi interrelaţionare din societate.
Rezultatele cercetărilor acestui proiect, susţinut de TBWA Bucureşti, o campanie de comunicare cu reţea la nivel global, şi partenerii săi, Fundaţia Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE) reprezentată prin Corina Comşa şi ActiveWatch-Agenţia de Monitorizare a Presei (AMP) prin psihologul Mircea Toma, subliniază faptul că spaţiul audio-vizual este impregnat cu stereotipuri de sex şi traditionaliste, iar femeia este prezentată în roluri controversate şi cu predilecţie ca fiind doar o gospodină sau un obiect-sexual.
În afara faptului că aceste stereotipuri de gen sunt transmise din generaţie în generaţie, sau sunt împrumutate, un factor determinant şi poate cel mai important în menţinerea lor îl are mass-media, în special audio-vizualul.

Apreciem iniţiativa ALTFEM, care nu reprezintă doar o schimbare a părerii, gândirii despre sex şi sexul opus, ci un pas important în schimbarea atitudinii asupra vieţii însăşi.
Pentru crearea unei desăvârşite armonii a societăţii, în care indivizii să fie reprezentaţi şi trataţi în mod egal, este nevoie de o schimbare, de o apropiere asupra perceperii bărbaţilor şi femeilor mai puţin prin prisma sexului sau a sexualităţii. Empiric vorbind acest lucru este greu de îndeplinit, dacă nu cumva chiar imposibil, tocmai datorită diferenţelor de structură din cadrul speciei.

Evoluăm încet…

În milioanele de ani de la apariţia vieţii pe pământ, de la de la Euglena viridis, mica fiinţă unicelulară aflată la graniţa dintre plante şi animale, şi până la Homo sapiens sapiens, omul contemporan, AND-ul a rămas aproape neschimbat. Cum genele, ce sunt unităţi purtătoare ale eredităţii în organismele vii sunt constituite din ADN sau ARN, procesul evoluţiei fizice şi implicit fizice se va dovedi ca fiind încet şi de acum în colo.
Vom rămâne deci, poate, pentru multe milioane de ani, doar nişte fiinţe vii purtătoare de gene, discriminatoare, care duşmănesc, urăsc, sunt egoiste, dispreţuitoare, iubitoare, pătimaşe, cu aceleaşi instincte primare de perpetuare a speciei şi de a-şi impune dominaţia.

Ne naştem misogini

Încă din anii ’90, cercetători israelieni au descoperit gene ce sunt răspunzătoare de comportamentul uman instinctiv. În concluzie genele sunt cele ce ne fac ceea ce suntem.
Dacă există o genă care ne determină comportamentul discriminator, cum putem schimba noi faptul că fiecare individ se naşte cu doza lui de discriminare? Ne mai putem gândi la egalitatea între sexe? Oricât de multă bunăvoinţă vom avea, oricât de mult ne-am impune acest lucru, creierul uman nu va putea niciodată să determine o parte a organismului sa funcţioneze după alte reguli.
În cel mai fericit caz, nu vom putea decât să diminuăm ponderea stereotipurilor de gen în societate şi să limităm folosirea sexului ca stereotip în mod flagrant voit.

Structura societăţii limitează egalitatea de şanse

Atâta vreme cât oferta locurilor de muncă se adresează indivizilor mai puternici, implicit bărbaţilor, nu putem avea pretenţia de a înclina balanţa egalităţii de sexe, prea mult.
Lumea femeilor şi lumea bărbaţilor rămân divizate din perspectiva profesiilor considerate adecvate pentru unii sau ceilalţi: muncile considerate a fi potrivite pentru femei presupun îngrijire, organizare şi abilităţi de a educa, iar cele considerate potrivite pentru bărbaţi necesită capacitatea de a lua decizii, abilităţi tehnice şi forţă fizică.
Atâta vreme cât nivelul de dezvoltare industrială va avea nevoie de forţa fizică în muncă, unul dintre sexe va fi întotdeauna defavorizat.

Jurnalismul – armă periculosă

Cele mai puternice instrumente prin care stereotipurile sunt perpetuate şi augmentate este mass-media şi publicitatea. Tot ele ar trebui să fie cele ce estompează acest avânt, al discriminării şi prin diferenţa de sex, prin educarea şi emanciparea publicului căruia se adresează.
Manipularea maselor prin şantaj emoţional este tot mai evidentă, în special în presa naţională şi audio-vizuală, bazându-se tocmai pe doza de discriminare, mai mare sau mai mică, cu care fiecare individ se naşte.
Din acest punct de vedere putem spune că presa chiar reprezintă cea de-a patra putere din stat, iar dacă se află în mâna cui nu trebuie poate fi o armă de nimicire în masă.

O lume nebună, nebună…

Un exemplu elocvent îl reprezintă Silvio Berlusconi, mogul peste aproape tot ce se spune în ţara sa, şi care a devenit conducătorul unor oameni inconştienţi, supuşi, fără să ştie, chiar cu acceptul lor.
Ne uităm cu televizorul îndobitoceşte poporul, dar avem pretenţia, în acelaşi timp, ca noua generaţie de tineri să se remarce cu noi lideri, competenţi. Cei ce fac rating acestor televiziuni sunt şi cei mai răzvrătiţi împotriva sistemului. Din acest punct de vedere rămânem doar nişte animale, nu fiinţe raţionale.
Din fericire, şi spun asta cu ghilimelele de rigoare, presa locală nu a fost atinsă încă de acest microb, încă este cuminte, iar acest lucru nu este îndeajuns de apreciat de politicieni, societatea civilă, de populaţie.
Această parte a presei, cinstită şi muncitoare, deşi preponderentă, are doar iluzia că este ascultată, că face parte din cea de-a patra putere din stat.
Politicienii “folosesc” presa doar să îndobitocească pentru a manipula mai bine, iar dacă exista şi unii care vor să facă cât de cât o schimbare, aceştia vor fi ignoraţi.
Pentru că totuşi avem pretenţia că suntem fiinţe raţionale, singura soluţie, pentru cultivarea populaţiei, prin crearea unei pepiniere de noi lideri, mai încrezători, dornici şi voitori de schimbare a atitudinii, nu este decât aceea ca actualii conducători să manifeste măcar minimul de bunăvoinţă şi deschidere pentru a lucra în acest sens împreuna cu jurnaliştii, adevăraţii formatori de opinie şi educare a populaţiei. Nu populaţia este cea care să dicteze politica editorială, ci editura să formeze atitudinea corectă.
 

Lasă răspuns »