Despre pictura Corneliei Victoria Dedu

Decebal Mihalache 12:03 am - 25 februarie, 2015 Comentariile sunt închise pentru Despre pictura Corneliei Victoria Dedu

dedu2_resizeCornelia Victoria Dedu este una dintre cele mai active prezenţe expoziţionale ale fenomenului artistic actual. Interesată de subiectul plastic, de posibilităţile lui expresive  grefate pe suportul unei scheme compoziţionale bine studiate, din care nu lipseşte desenul lizibil sub pasta solidă  sau aşezată plat, aceasta nu cedează în faţa ştiinţei de a picta pentru a-şi facilita finalizarea lucrării. Cu o ucenicie solidă la clasa profesorilor Alexandru Cumpăna, Corneliu Baba, Ion Marşic, Vasile Grigore, şi cu bune referinţe critice, aceasta s-a impus de-a lungul anilor ca o artistă pentru care sunt esenţiale atât practica de atelier, cât şi pictura în faţa motivului.

Reperele artistice ale Corneliei Victoria Dedu sunt de sorginte modernă, şcoala românească de pictură interbelică lăsându-şi amprenta asupra formaţiei sale în ceea ce priveşte organizarea câmpului imagistic după criterii compoziţionale, cu mase de culoare aşezate în pete pe suprafeţe mari şi într-o picturalitate care se desfăşoară de la delicate griuri colorate la nuanţe pastelate, unele apropiate de laviuri prin transparenţe şi efecte de tonalităţi stinse sau strălucitoare.

Cornelia Victoria Dedu este o personalitate artistică riguros organizată în ceea ce priveşte simbioza dintre exigenţele de lucru demonstrate în pictura de şevalet şi desene, în acuarelele de un profund caracter pictural şi în schiţele a căror linii sunt trasate cu mare siguranţă şi măiestrie.

Iubitoare în primul rând a peisajului în plain-air, apoi a naturii statice şi portretului, artista este posesoarea unei elaborate palete cromatice, rezultat al spectacolului optic oferit de lumina peste care intervine folosindu-se de ştiinţa cromatologiei şi eclerajului însuşită prin experienţă, dar determinată de realitatea înconjurătoare atunci când spaţiul panoramic se află sub incidenţa atenţiei sale.

Structuri compoziţionale diferite în relatarea plastică a instantaneelor pitoreşti ale naturii se alătură suprafeţelor sintetice din care nu lipsesc figurativele elemente ale universului recognoscibil abordate în manieră modernă în peisajele de factură balcanică.

De o rafinată intelectualitate, Cornelia Victoria Dedu are un temperament activ şi este selectivă în alegerea subiectelor care fac parte din lumea călătoriilor sale. Transpuse pe pânză, acestea au o soliditate, o arhitectonică ce contrapunctează lirica reţinută pe alocuri, lăsând ca spaţiile mari, aerisite să fie echilibrate de axiomele coloristice.

Uneori, masele de culoare şi formele descriu geometrii care se strecoară printre ritmurile perspectivale conferind tensiuni ambientului peisagistic.

 

Iubitoare a călătoriilor şi a locurilor pitoreşti, Cornelia Victoria Dedu alege să redea colţuri uitate de lume, cu energii pozitive, posesoare ale unui romantism recurent în creaţia sa, care să corespundă liniştii sufleteşti ori să se raporteze la aspecte de un nostalgic arhaism, redefinind cu mijloacele picturii lumea rustică a satului, de unde îşi extrage substanţa spirituală, aflată în empatie cu sine.

Naturile statice, anvelopate de atmosfera intimă a atelierului, sunt şi acestea la înălţimea estetică a peisajelor, caracterizându-se printr-o deplină picturalitate.

Textura vibrantă a suprafeţei pictată într-un limbaj expresiv, saturată de densitatea pastei, epatează prin armoniile coloristice în consonanţă cu transluciditatea pietrelor preţioase.

Problemele echilibrului static, dar şi o dinamică intrinsecă a elementelor ordonate după norme artistice, descind dintr- o ardere interioară, dintr-o emoţie, dintr-o comunicare directă a artistei cu subiectul său, din care nu lipseşte trimiterea explicită la propria genealogie. „Mănuşa mamei” sau „Caietul tatălui” rămân, dincolo de orice călătorie, subiecte rarisime ale tablourilor, care continuă să afirme peisajul drept cel mai frumos loc al minţii sale.

 

Ana Amelia Dincă           

Comentariile sunt inchise.