Daniel Neagu – ultimul marangoz de pe malul Dunării călărăşene

Please enter banners and links.

Daniel Neagu este ultimul marangoz din Călăraşi ce ştie să şlefuiască lemnul astfel încât clipocitul apei când barca taie valurile să-l facă să fie mândru de meseria pe care şi-a ales-o. Nu este uşor să construieşti bărci, mai ales când ai o meserie pe cale de dispariţie de care tinerii din ziua de azi fug. Bărcile din lemn nu mai au căutare, deşi suntem pe malul Dunării şi asta pentru că lemnul costă mult să-l întreţii. Daniel Neagu a rămas totuşi la prima sa iubire: construcţia de bărci, pasiune pe care o are încă din copilărie. A coonstruit bărci pentru pescarii de pe Dunăre, de la Cernavodă şi până în Tulcea, dar cartea sa de vizită sunt bărcile de lux făcute pentru olandezi.

Construieşte bărci de la 13 ani

Daniel Neagu construieşte bărci de când se ştie. Prima pe care a asamblat-o şi la care a lucrat cu mult drag a fost cea a tatălui său. Pe atunci mergea la Casa Pionierului unde făcea diverse machete, fie aeromodele, rachetomodele sau navomodele. Aşa s-a născut pasiunea pentru nave. Ideea de a-i face tatălui o barcă a venit din dorinţa de a-l ajuta să pescuiască mai mult. Lucrul bine făcut i-a dat încredere să-şi urmeze visul de a deveni constructor de bărci. Şi iată că, acum, după zeci de ani, visul a devenit realitate.

Olandezii au fost mulţumiţi de bărcile construite de el

Până acum, Daniel Neagu a construit sute de bărci, nici nu le mai ştie numărul exact. Ştie doar că la început a construit bărci pentru al, apoi pentru prieteni, după care au venit comenzile şi de la pescarii profesionişti de pe Dunăre. Ştie însă cu precizie câte bărci a făcut pentru o companie din Olanda. “Am plecat în Olanda unde am reparat nişte ambarcaţiuni. Le-a plăcut cum lucrez, am început o colaborare . fiind mai ieftină mâna de lucru aici, construiam ambarcaţiunile aici şi le exportam în Olanda unde se vindeau”, povesteşte Daniel Neagu. Pentru ei a construit ambarcaţiuni tradiţionale, de lux, numite şlup în Olanda. Ajungeau undeva la 50-60.000 de euro o ambarcaţiune de 7 metri lungime pe 2 metri lăţime. Între timp, a venit criza şi olandezi n-au mai fost interesaţi de ambarcaţiunile construite de Daniel. Însă pasiunea sa a continuat, construind bărci pentru piaţa internă.

N-a reuşit să predea “ştafeta”

A încercat să predea “ştafeta” pasiunii sale, dorind să şcolească tineri care să-I îmbrăţişeze meseria. Nu a reuşit să o facă pentru că tinerii nu sunt interesaţi de o meserie care adduce beneficii puţine şi în timp. “Am încercat şi cu tineri absolvenţi care erau şomeri şi făceau un curs de tâmplărie că sunt mai apropiaţi ca meserie pentru că ştie să lucreze cu lemnul, ştie să lucreze pe un circular sua un abric şi era mult mai uşor să înveţe. Nu mai sunt interesaţi tinerii, mai ales din cause financiare. Nu mai este o afacere care să fie profitabilă. Chiar dacă suntem pe malul Dunării, preferă să strângă un bănuţ şi să-şi cumpere o ambarcaţiune de mâna a doua de afară la care plăteşte un preţ infim”, mai spune Daniel Neagu.

Cum se construieşte o barcă ?

În atelierul său, Daniel neagu este înconjurat de circulare, lemn şi matriţe. O barcă nu se contruieşte uşor, spune el. “ Ca idée se porneşte de la planul de formă, coastele ambarcaţiunii, se stabileşte lungime, lăţimea, înălţimea, după care se măreşte la scara 1 pe 1, se fac şabloane şi abia apoi se trece la treabă, după ce totul iese din laborator. O barcă normală, din lemn, produsă în serie se face în 10 zile din momentul în care s-a început lucrarea şi costă 1.000 de euro.
Chiar dacă a fost criză, românii şi-au făcut bărci. Daniel Neagu a lucrat pentru câţiva pescari de la Feteşti şi Cernavodă care au autorizaţii speciale pentru a prinde sturion. Şi-au schimbat toate bărcile, astfel că a construit peste 15 bărci pentru ei. În Călăraşi însă, pescarii nu mai sunt interesaţi să investească în bărci pentru că nu se mai prinde peşte în zonă.

There is no ads to display, Please add some