Campania electorală, între lozinci și scoaterea mulțimii la vot

Please enter banners and links.

Dacă majoritatea populației s-a tot săturat de atâta politica și de atâta ceartă și scandal ca de mere pădurețe, partidele politice, acest rău necesar al societății, și-au adoptat discursurile pentru alegerile europarlamentare astfel încât să fie pe placul poporului. Adică, fără discursuri, fără dezbaterea temelor din Parlamentul European. Ca să nu fie deranjat poporul votant, dezbaterile au fost înlocuite cu lozinci, prezente pe bannere uriașe, ce sfidează buzunarul omului de rând. Unele lozinci gâdilă spiritul și ființa națională, chiar dacă românii, în marea lor majoritate, consideră că poporul a fost și este condus de partide organizate precum găștile de cartier, ce spoliază și ultimul leuț din avuția națională. Alte lozinci ne propun bunăstarea, dar puțini cred că o vor apuca vreodată, pentru că ea nu este apanajul românilor, ci a nemților, englezilor, francezilor, etc. La noi bunăstarea însemnă să primești 50 de lei când ieși la vot și, dacă ai noroc, căci nu este un drept, vreo sacoșă cu produse tradiționale: zahăr, făină, ulei. Serbarea câmpenească de Zilele Comunei, ce constă în mici cu bicarbonat(aici UE a fost înțeleptă căci dacă-i interzicea nu mai ieșea nici dracu la vot) și bere la metru, e obligatorie, altfel pentru ce mai sunt alegeri. Alături de crearea lozincilor, ce trebuie să ajungă la inima alegătorului sătul(de atâtea promisiuni), scoaterea la vot reprezintă principala problemă. Masa de manevră s-a deșteptat și ea și nu mai iese din casă fără lovele. Toate partidele sunt îngrijorate de un absenteism masiv, așa că trebuie să găsească soluții. Orice alegeri, că sunt ele pentru Bruxelles sau pentru altceva, tot în teritoriu se desfășoară. Numai că de acolo nu candidează nimeni și nici nu v-a băga cineva mâna în propriul buzunar. “Dacă avem cu ce, scoatem lumea la vot. Dacă nu… cum să te duci la ei la poartă? Să le zici ce ?”, spun majoritatea primarilor, de la toate partidele, chiar dacă ei au un anumit target de la nivel județean, care și el are un target de la nivel național. Numai că targetul nu face parte din dieta alegătorului hămesit, așa că mobilizarea la vot se va face numai prin mijloace știute de prietenii, cunoștințele, apropiații, îndatorații, adică “rețeaua”. Cum care rețea? Rețeaua este celula de bază a oricărui partid serios, fără de care el nu există. Funcționarea rețelei face diferența între binefacerile puterii și sărăcia din opoziție. Numai că și aceasta trebuie unsă, că doar nu duce lingura la ureche.