Am spart cooperativele. Refacerea merge greu! – Legat de Călăraşi

Decebal Mihalache 5:06 pm - 10 iulie, 2012 Comentariile sunt închise pentru Am spart cooperativele. Refacerea merge greu! – Legat de Călăraşi

Unii spun că O.N.U. ar fi o organizaţie comunistă… Dovada? Anul 2012 a fost decretat de Organizaţia Naţiunilor Unite drept “Anul Internaţional al Cooperativelor”. Chestiunea ne răsuceşte un cuţit în rană, atunci când ne aducem aminte barbaria colectivizării forţate, după război, dar şi elanul nebun cu care am distrus cooperativele, acum 22 de ani. La noi procesul de cooperativizare s-a realizat într-un ritm infernal, sub şfichiul Moscovei. Logic, sistemul cooperatist a devenit exponentul detestat al comunismului. Fără îndoială, în cazul în care cooperativizarea s-ar fi realizat prin comunicare-promovare-convingere şi nu printr-o campanie brutală, cu totul altfel ar fi perceput astăzi acest concept britanic (şi nicidecum sovietic!).
În acest caz, nu ne-ar fi mirat că însăşi Angela Merkel a lăudat recent cooperativele, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la sediul unei importante bănci din Berlin:"Cooperativele sunt un exemplu care ne arată cum se pot integra obiectivele economice, sociale şi cele de mediu." Alături de d-na cancelar s-a aflat preşedintele Asociaţiei Federale a Băncilor Cooperativelor Germane (peste 16 milioane de membri şi 30 milioane de clienţi), care a prezentat cooperativa drept “instrument ce se adresează problemelor, fără a mai implica guvernul.” În Germania funcţionează, în prezent, 7.600 de cooperative, cu 20 milioane de membri!
În CAP-urile capitaliste ţăranul rămâne proprietar asupra animalelor şi clădirilor şi terenurilor pe care le aduce în asociaţie, nu dă cote din producţie ci plăteşte comisioane de 2-4% din cifra de afaceri, iar Consiliul de Administraţie şi preşedintele sunt aleşi de cooperatori. Acest sistem asigură exploatarea eficientă a terenurilor agricole şi a fermelor de animale, reduce costurile cu materia primă şi asigură desfacerea producţiei. Soluţia pare extrem de propice pentru punerea în valoare a proprietăţilor atât de fărâmiţate din agricultura românească!
Cu toate acestea, la Călăraşi, sistemul abia se mişcă. În anul 2005 s-au înfiinţat, la Borcea (20 de membri, cu 7000 de oi şi capre, plus vreo 200 de vaci) şi Lupşanu (10 membri, cultivatori de ciuperci şi inţiatori ai unei fabrici de compost), primele două cooperative de producţie. Ulterior, au mai apărut, timid, şi alte organizaţii de acest gen, la Dor Mărunt, Lehliu Gară şi Luica. Rezultatele lor economice nu par spectaculoase, dar acest neajuns se datorează lipsei unei politici de finanţare a agriculturii, culmea, tocmai ramura de bază a economiei naţionale, după 1990!
O floare rară pare a fi mai recent apăruta C.A.P. Gurbăneşti, înfiinţată de un cuplu de orăşeni, un fizician cu experienţă în marketing şi o studentă la agronomie… cu master în arte plastice! Dornici să readucă pe mesele românilor legumele cultivate tradiţional, cu gust deja legendar, cei doi au recurs la sprijinul unui prieten cu pricepere în IT. Astfel, au intrat deja pe Internet, adresându-se unei cu totul alte clientele decât sătenii care obişnuiesc să-şi vândă produsele la poartă.
Tuturor călărăşenilor implicaţi în astfel de iniţiative le dorim succes, iar celor cărora acest gen de asociere încă le mai sună “comunist”, le dăm definiţia germană:” Cooperativa este o organizație de afaceri deținută și operată de un grup de indivizi pentru propriul lor beneficiu.” Mai clar nu se poate!

Comentariile sunt inchise.