Am avut dreptate – Glasul roţilor de… express

Please enter banners and links.

Acum fix 2 ani, într-o discuţie privată şi pur întâmplătoare, derulată la Restaurantul Cornul Vânătorului din Piteşti, judeţul Argeş, îi spuneam franc, în faţă, fostului ziarist călărăşean, Gheorghe Frangulea, că Primarul Nicolae Dragu este un produs uzat moral şi fizic, un edil expirat şi jenant în comportament, un om care, aidoma Oltcit-ului meu vechi, trebuia trimis urgent la casat (vezi Programul Rabla!). Că zilele Dragu-lui în fruntea administraţiei publice locale călărăşene se vor termina în curând iar concetăţenii noştri vor alege pe „ un altul ” (oricum mai bun!), fără nicio urmă de regret sau dram de compasiune faţă de „ fratili nostru ”. Bineînţeles că preopinentul meu argeşean, aducând ca argument tot felul de motivaţii „ fragile ”, nu era, nici în ruptul capului, de acord cu dizertaţia subsemnatului…
Am încercat atunci, să-l conving pe „ omul de presă ” Frangulea, că Nicu Dragu a minţit deja prea mult şi prea multă lume, că i-a umilit şi i-a călcat în picioare pe mult prea mulţi călărăşeni autentici, unii foşti tovarăşi – colaboratori de-ai săi de-o viaţă, că a cheltuit „aiurea–n–tramvai” (vorba românului!) toţi banii comunităţii pe lucruri inutile şi de mântuială, şi că, timp de 2 mandate şi ceva, în afara statuilor, a crucilor, a bordurilor şi a băncuţelor cu coviltire roşii-galbene şi albastre, n-a făcut mai nimic bun pentru oraşul nostru.
Îi explicam atunci, lui Frangulea, că s-a ales praful de vestitele lui „puţuri forate la mare adâncime”, trecute mereu în programul electoral ca obiectiv primordial, şi că singura politică pe care Dragu a făcut-o la Călăraşi, a fost politica „ emblemelor moarte ” (vezi starea fizică precară a Plajei Mari, a lacului Jirlău, a Cinematografelor Orizont şi Victoria, a fostului Hotel Dacia, a echipei de fotbal Dunărea şi a fântânilor arteziene de la Piaţa Big şi din faţa Primăriei). Altfel spus, Primarul Nicu Dragu, a pus mereu statuile înaintea intereselor călărăşenilor care l-au votat, a amplasat limitatoare de viteză în faţa viitorului copiilor noştri, a ridicat, peste tot, garduri din fier forjat, împiedicând astfel, la maxim, dezvoltarea durabilă a cetăţii în care trăim, a aşezat, în exces, ţepuşe, popice, catarge şi alte obstacole înaintea binelui tinerilor noştri (în loc să le creeze locuri de muncă!) şi a îngropat în borduri şi pavele degradate, toţi banii călărăşenilor adevăraţi, spoliind bugetul public local ca un geniu nativ al comisionului. Că, de-a lungul celor peste 10 ani în care a fost în vârful piramidei locale politice şi administrative, a rostit prea multe minciuni, a făcut prea dese promisiuni, s-a înconjurat de prea multe interese (de o adevărată camarilă interlopă!), şi a avut prea puţine realizări. Nu în ultimul rând, că s-a lăsat înconjurat şi influenţat de tot felul de „ neaveniţi ”, astfel încât activitatea în Primăria municipiului Călăraşi a mers, de cele mai multe ori, „au relanti”, fiind condusă şi coordonată din alte birouri, nu de la Cabinetul 1. Altfel, despre edilul drag u (nora), inclusiv lui Gil. Frangulea, numai lucruri bune: era vrednic, gospodar, matinal chiar, se trezea cu noaptea în cap, la 6 era deja în Primărie, iar până la 8, când îşi termina de semnat mapa de corespondenţă şi dădea să plece (!?), era deja la curent cu ultimele noutăţi din zonele Odobeşti, Cotnari sau „ Murtaflar ”. Mai sintetic spus, un Primar hotărât şi voluntar, cu idei puţine dar ferme, adept al stilului smuls, hei-rupist şi pompieristic, un ales local uninominal (din păcate !) pe care limba română literară l-a chinuit cumplit, din fragedă pruncie, precum armăsarul pe călăreţ, în probele de rodeo…
Fără să am, nici o clipă, sentimentul că greşeam prea mult în aprecierile personale, l-am informat atunci, pe fostul patron al săptămânalului „ Pământul ”, că, la nivelul local al administraţiei publice călărăşene s-a acţionat haotic, fără planuri de perspectivă şi de dezvoltare, pentru interese politice, de partid, de grup şi de clan, şi nu în favoarea cetăţenilor. La Călăraşi, proiectele edilitare au lipsit cu desăvârşire, sub mandatele lui Dragu, dar au abundat, în schimb, vorbele sale de duh (!). Nu a existat niciodată o strategie clară, de urmat sau de aplicat, în niciun domeniu deficitar pentru oraş. De cele mai multe ori, s-a acţionat la improvizare în cheltuirea iresponsabilă a banului public. Nu s-a văzut niciodată că s-ar putea crea o punte de colaborare cu administraţia locală judeţeană, pentru rezolvarea problemelor cetăţenilor şi pentru buna funcţionare a serviciilor publice de interes local ori judeţean.
I-am transmis atunci nefericitului ziarist, plecat la Revoluţie pe plaiuri argeşene, că, din păcate, mai ales în ultimul timp, orgoliul individual al lui Nicu Dragu a fost mult prea puternic şi, că, de cele mai multe ori, el a degenerat în comportări la limita urbanului şi în ambiţii de neînţeles. Ori, cu astfel de atitudini revanşarde, semidocte şi şantiereşti, a fost foarte clar că nu se va pute nicicând construi un consens şi nu se va putea realiza vreodată o comunicare eficientă şi inteligentă. Faptul că cel pe care, odată, Frangulea, l-a denumit „ Primarul Mătărângă ” (?!), nu a putut să reziste primului impuls în luarea deciziilor majore, nu a ajutat deloc în atragerea de fonduri europene nerambursabile, ba mai mult, a avut urmări şi consecinţe nefaste asupra dezvoltării durabile şi de perspectivă a urbei noastre.
La vremea respectivă, sigur pe el, Gh. Frangulea cu siguranţă că nu m-a crezut. Îl venera pe „ hârciogul şef ” şi ar fi fost în stare să mai scoată pe piaţă, încă 2 ani, ziarul Pământul, doar ca să-l mai ajute, încă o dată, pe fostul camarad de la Ştefan Gheorghiu, să mai iasă Primar. Iată însă că Timpul (altfel, cel mai drept judecător!) mi-a dat dreptate! Din 10 iunie a.c., „ fratili – nostru ” nu mai este Zeus! Nici măcar „ Tată pentru toţi” (?!), aşa cum se considera. Alegerile locale l-au coborât cu picioarele pe pământ. Drăgulin l-a învins clar ! Călărăşenii l-au readus la realitate. L-au făcut unul dintre noi. L-au pensionat şi l-au trimis în istorie. Despre N. Dragu se va vorbi, de-acum înainte, numai la trecut. În rest, s-auzim numai de bine! Atât la Călăraşi, cât şi la Piteşti – Gily, frate, să trăieşti!