Cum s-a ratat răscoala, în Călăraşi

Please enter banners and links.

Legat de Călăraşi
Pentru răsturnarea guvernului, în anul 1888, Opoziţia Unită prevăzuse ”reacţia ţărănimii” faţă de arestarea deputaţilor asupra cărora se găsiseră arme. Bucureştiul urma să fie asediat de ”răsculaţi” din satele limitrofe, multe aflate pe teritoriul actual al judeţului Călăraşi (Ilfov şi Ialomiţa, la 1888).
Rebeliunea se face, dar cu bani, împărţiţi mai ales printre ţigani. Ancheta oficială reţine că ”s-au văzut bande de ţigani mergând din sat în sat, aţâţând mai întâi pe congenerii lor la răzvrătire şi apoi pe locuitorii români. Au fost chiar conflicte între ţigani cei ce refuzau a se răscula". Apoi, fusese lansat zvonul că primarii ar ţine ascunsă ”adresa guvernului, prin care Cuza şi ruşii dau pământ”! Al.I. Cuza era mort deja de 15 ani. Guvernul nu putea da pământ ”din partea ruşilor”. Cu toate acestea, nerozia a câştigat teren.
La Primăria Urziceni, în ziua de 21 martie, subprefectul, primarul şi câtiva notari sunt agresaţi şi sechestraţi de sătenii înşelaţi să semneze pentru susţinerea guvernului, sub pretextul că subscriu unei petiţii pentru diminuarea taxelor. Un escadron de cavalerie îi eliberează, dar agitatorii se dispersează, rapid, către Belciugatele-Mataraua, Fundulea, Tămădău, Gurbăneşti, Obileşti (Valea Argovei), Tăriceni şi Ulmu, iar de aici, către Valea Rusului, Mihai Viteazu, Ciocăneşti-Sârbi şi Rasa. Devine clar că mişcarea viza şi capitala judeţului Ialomiţa, oraşul Călăraşi.
Extinderea răscoalei încetineşte, însă. De ce? Fuseseră devastate cu prioritate primăriile şi… cârciumile. Rezultat: beţie generală! Apare armata, care constată că ”imediat ce trupele trăgeau focul de avertisment, ţăranii se culcau la pământ”. Li se spusese că armata are ordin să nu tragă! Alt factor de frânare a răscoalei este de-a dreptul ilar. Scopul ei, răsturnarea guvernului, se produsese deja… cu o zi înainte de izbucnirea incidentelor la sate! Demisia premierului Brătianu a schimbat lucrurile în aşa fel încât reprimarea armată a răscoalei este înfăptuită chiar de către organizatorii ei! Chiar şi aşa, însă, răscoala ratată a mai produs replici sporadice, vreme de câteva luni.
În anii ‘50, notoriul activist-istoric Mihai Roller, filo-sovietic 101%, atribuie acestui episod semnificaţia ideologică a luptei de clasă. Este contrazis, însă, de ancheta autorităţilor bulgare, neutre, asupra numiţilor Tudor Culea, Neculae Petcu şi Dumitru Ghiţă, din Ciocăneşti. Arestat pentru că trecuse ilegal Dunărea, de frica represiunii, Tudor Culea declară: "Gică Marchidanu a primit o scrisoare de la fiul (!) lui Cuza, pe care a citit-o sătenilor.” Acolo scria că ”fiul lui Cuza mersese la ţarul Rusiei şi că acesta i-a spus să scrie la toate satele să omoare boierii şi să-şi ceară drepturile… căci îl va face regele nostru… Scrisoarea a adus-o un om îmbrăcat în haine căzăceşti, care vorbea ruseşte şi a spus că este trimes de împăratul Rusiei… să spună că el a dat bani fiului lui Cuza, care a cumpărat la Călăraşi două magazii pline de grâu, spre a-l împărţi locuitorilor, dar boierii l-au ascuns." Fabulaţii şi manipulare.
Ziaristul Grigore Maniu surprinde o bizarerie: ”…judeţul în care răscoala fu mai violentă este Ialomiţa, adică… acela în care erau învoielile cele mai prielnice ţărănimii.” Al. Beldiman concluzionează, în studiul său despre răscoală: ”Ridicarea simultană a unor ţărani înstăriţi şi fără mijloace de comunicare nu se putea produce decât prin instigare calificată: planificare, logistică, agenţi, mesaje unitare, mijloace de a evita autorităţile.” Pe scurt, fusese mâna Rusiei. Folosind interesul meschin al unor politicieni români, ruşii au încercat să destabilizeze România, pentru a-şi motiva ”intervenţia pacificatoare” şi, desigur, o nouă epocă de ”protectorat” rentabil. Următoarea ocazie avea să li se ofere abia, hăt, în 1944. Credeţi că, între timp, au renunţat la idee?

Cornel Coman

There is no ads to display, Please add some